binevoitoarele imi regasisera urma

nu m-a mai incruntat de multa vreme ceva. de data asta a tinut 900 de pagini, un incruntat continuu ce a bagat in sperieti o multime de calatori in metrou.
ororile sunt atat de mari incat realizezi de-abia dupa cateva saptamani, cand ai iesit complet din poveste, ca scriitura e incredibil de valoroasa, munca de cercetare impresionanta, iar tu te gandesti la lucruri prea serioase pentru un advertiser superficial ce te vinzi a fi.
e greu de spus care scena mi-a trimis cel mai puternic sut in stomac, poate ceata de copii abrutizati, cu fetitele insarcinate si baietii ucigasi-perfecti, sau frumoasa spanzurata cu obrazul devorat de un caine; te pomenesti dintr-o data ghicind cu furie lenjeria de matase a unei detinute pe sub fustele nemtoaicei nepasatoare, gafaind pe marele ger din stalingrad, sau plonjand odata cu damnatul aue in apa inconstientiei, printre cai inghetati si soldati sfartecati ce plutesc.
ii multumesti apoi lui littell ca, spre final de carte, si-a umplut personajul de nevrosimil. asta te linisteste cumva,la fel cum numaratul pana la 5 te scoate din hipnoza, desi esti fata mare si stii deja ca omul e capabil de toate ororile din paginile astea si multe inca. habar n-ai ce esti de fapt pana nu ti se pune o arma in mana, iar nimicirea a tot ce-ti sta in cale devine fireasca.
ganditi-va bine inainte s-o incepeti, e o carte tulburatoare si n-o sa scapati usor de ea. mai rau e ca nu poti sa exprimi nimic din ce-ti trece prin minte atatea zile; exterminarea evreilor si erotismul la tarzan nu sunt subiecte de dezbatut la cina. de multe ori am vrut sa vorbesc cu raul, celalat cititor al binevoitoarelor, insa m-am razgandit repede; era pacat sa ajung sa-l tin minte drept "domnul acela cu care am discutat despre saltele umplute cu par uman".

sa se dea pitici gratis la toata lumea, mai ales in fund, la taxatoare

blogul ala devine din ce in ce mai serios, in scabrosenia lui dulceaga.
si, fiindca mi-am adus aminte, iaca o bucata din ziua opricinicului, acelasi sorokin demential:

"la "Vocea Americii" e emisiunea "Injuratura ruseasca in deportare", cu repovestirea injurioasa si rusinoasa a nemuritoarei opere Crima si pedeapsa:
O lovitura pizdoasa de topor pizdos a intrat exact in crestetul capului babutei, rasbelita de trei ori, si asta si din cauza inaltimii ei de tarfa fututa si rasfututa, sa-mi bag pula. Ea a tipat ca o pizda si deodata s-a lasat ca un cacat pe podeaua blegita, desi a reusit, vaca cu cur mucegait, sa-si ridice mainile care nici macar nu stiau sa faca o laba ca lumea, spre capul ei pulesc, pieptanat ca la o curva...

Abjectie- n-ai ce zice."

what's in a date that which we call a date by any other name

cel mai bine e ca, atunci cand iti place de cineva si lui cineva ii place de tine si ascultati muzici complementare si radeti la fel de mult si va bucurati de gunoaiele bucurestiului si de geamurile sparte si tunelurile sapate strategic la 4 diminata si apoi carati alternativ, la modul feminist, plasa cu scoici si ciocolata si va dati replici din slagare internationale si iti spune ca esti minunata si ii spui ca e ok si te uiti la el pe sub gene de cel putin 3 ori si amuteste de cel putin 3 ori si stii ca stie ca-l placi si stie ca stii ca te place, sa nu faci nimic.

da, pe bune, chiar nimic. adica sa nu se aplece nimeni sa sarute pe nimeni, sa ii intinzi doar mana de "tare bine mi-a parut ca", el sa intre in camera peste somnorosi la 6 jumatate dimineata, tu sa intri intr-o cada plina cu apa fierbinte si sa citesti penultimele 30 de pagini din cartea aia obsedanta, sa adormi acolo un sfert de ora, sa te trezesti si sa simti ca apa e tot fierbinte, sa realizezi ca asta a fost de fapt o "intalnire" pe care ati salvat-o cu pricepere de soarta banala a unei intalniri, iar acum, dupa 12 ore, cand sunteti deja in tari diferite, sa te bucuri ca, in loc de mesaje romeo si julieta, va trimiteti mesaje stan si bran.

toate astea pentru ca nu a fost o "intalnire". imagine!
i hope one day you'll join us and the world will live as one.

ruki face si desface

cred c-am reusit sa inveselesc doi nepoti si o sora aniversara. asta in ciuda gramezilor de probleme si crizelor economice si emotionale ale familiei popa si familiilor afiliate.
am fost la antrenament cu luci, nepotul meu golanel. mingea de baschet era de trei ori mai mare si mai grea decat el, insa nu s-a lasat pana n-a bagat cateva cosuri; golanul mic rastoarna carul mare. cand s-a ingrosat gluma si a inceput antrenorul sa-i discliplineze (mai cu flotari, mai cu glume proaste), dumnealui s-a refugiat in bratele mamitei si tantei mita, murmurand: "il dispretuiesc!".
apoi am povestit cu alexuta despre prietenii ei imaginari- o familie intreaga de insecte istete- si alta data m-am trezit chemata: "ruxandra, te duci cu mine pana la toaleta?" :)
ajunsa acasa, am dat peste un record si am intocmit o statistica. am fost inundata de doua ori in aceeasi zi, iar unul din trei greci arata neckermann, mai fata, mai.
macar pisica era fain sanatoasa; asa am ajuns sa evaluez lucrurile- se putea mai rau, bine ca n-am gasit-o pe mucca plutind titanistic.
acestea fiind povestite, sa aveti soare si cizme funky de cauciuc zilele astea, ca tare bine merg impreuna, zau!

ian sa parolam noi blogul!

pentru a asigura caracterul superficial al acestui blog(sau lipsa lui totala de caracter), m-am gandit sa il parolez. sa nu se mai supere nimeni pe mine cand sunt rautacioasa, clevetitoare, ce mai, o bruta!
daca vrei sa-mi citesti blogul si saptamana viitoare si cat o sa ma mai tina puterile, trimite-mi adresa ta de mail la ruki.popa@gmail.com.
se pare ca am voie sa invit 100 de oameni in lactobar, dar numai daca se jura ca fac super consumatie.

tot nu dau doi bani

mi s-a intamplat ceva extrem de interesant. m-am dus la un concert, am scris ce-am simtit eu acolo-mesajul trupei vs. starea civila a unuia dintre baieti- apoi am generalizat, gandindu-ma la ale mele. e adevarat, in treacat mi-am exprimat si parerea despre sotia acestui domn. eu am prejudecati si pentru mine o blonda in fusta scurta de blugi e o blonda in fusta scurta de blugi. s-a intamplat ca m-am trezit cu replica "artistului" direct la mine pe blog, ca sa nu mai vorbesc de o fana care imi bate obrazul cu incapatanare, ca cica "m-am gafat".

ideea e urmatoarea: cand mi-am dat eu seama cum e cu satul global si am constientizat ca nu mai sunt o vaca in cireada, ci o albina intr-un roi, m-am gandit, ca tot omul, ca am dreptul sa adaug pe net continut despre ce vrea muschiul meu. asa ca m-am pus pe treaba: am calomniat mame, surori, frati, necunoscuti, colegi, sefi, prieteni, bloggeri, bloggerite, iubiti, iubitii iubitilor si tot asa.

refuz sa scriu ca si cum as fi constienta ca sute de necunoscuti afla despre mine lucruri pe care ar fi trebuit sa le tin pitite in pumn, ca pe gazele copilariei. asta a fost intelegerea mea cu mine, ca o sa fiu sincera pana la capat. nu e un blog de printesa, nici de intelectuala, nici de artista, nici de jurnalist, nici de scriitoare, e blogul unei fete careia i se intampla lucruri total nespectaculoase, dar despre care va avea intotdeauna o parere.

intorcandu-ma la afacerea cu pricina, am ras o zi intrega de situatia suprarealista in care m-am varat. ultimul lucru la care ma asteptam era o descriere a calitatilor sotiei acelui domn, pentru ca pe mine nu ma intereseaza nici macar domnul, cu atat mai putin sotia lui. am povestit si eu ce mi-a trecut prin cap intr-o seara, pe blogul meu unde EU sunt buricul pamantului, unde am pretentia ca cele 200 si ceva de textulete sunt numai si numai despre mine, narcisista de ruki. sa apari aici si sa-mi explici situatia ta familiala mi se pare de domeniul dan diaconescu.

iertare ca nu ma pot implica mai mult si va rog, daca va deranjeaza lactobarul, nu-l mai cititi.

binevoitoarele lui littell

"sosi si Gunther, lua o ceasca de cafea si se aseza intr-un colt, fara a vorbi cu cineva. ma uitam din cand in cand la el, pe furis, in timp ce ceilalti discutau. era in mod evident un om foarte mandru, plin de sine in felul sau impenetrabil si inchis, pe care il prezenta in fata colegilor sai mai vorbareti, ca pe un repros mut. se zicea ca e fiul lui Hans F.K. Gunther, decanul de antropologie rasiala germana a carui opera avea pe atunci o influenta imensa. daca era adevarat, atunci profesorul putea fi mandru de odrasla sa, fiind o trecere de la teorie la practica".