astazi am pe mine o pereche de pantaloni iesita din comun. e foarte ciudata senzatia de lipsa de contact cu turul pantalonilor. i love the freedom of it!
sunt absolut indragostita de oamenii care iau doua expresii si le impletesc pana nu mai stiu de ele. o florareasa se vaita azi-noapte ca i-a "iesit iarna pe sub piele". ma intreb daca treaba asta e echivalenta cu "i-a intrat iarna pe sub nas". :)
Friday, January 29, 2010
i'm nothing like summer, thank you very much!
oriunde intorceam capul, dadeam de filmul asta.
asa ca l-am vazut.
mare, mare dezamagire. da, zoe e fantastica. tantavanul in schimb e sec, sec, sec. fortat, sec, neconvingator. mi-a stricat bucuria filmului. vedeti, eu sunt deja o cunoscatoare in ceea ce priveste tantavanii. imi plac de mor! asta e doar un tip obisnuit care se screme sa para geek. nu i-a iesit. money wasted on acting classes.
altfel, mi s-a spus ca-s exact ca summer. iata de ce zic nu, nu, nu:
1. ruki nu e un anotimp
2. i'm not a bitch (at least not all the time)
3. cand imi tai parul sufar sincer
4. nu am un semn din nastere in forma de inima, am o gropita artificiala in obrazul drept
5. sunt un dezastru la capitolul buna organizare, motiv pt care nu mi se spunea "anal girl" in liceu
6. desi nu cred in relatii si etichetarea chestiilor amoroase, sunt absolut convinsa ca o sa gasesc acel domn caruia sa-i fac 4 baieti si viata intr-un fel pe care nu si l-a inchipuit niciodata
7. probabil tot niciodata o sa-mi fie sot domnul de la punctul 6
daca e sa gasim un personaj cu care seman, ar fi...(nu tantavanul doamne-fereste!) sora mai mica. exact asa eram acum 15 ani. enervanta la culme, le stiam pe toate, dadeam sfaturi in dreapta si-n stanga, unor oameni care aveau de doua ori varsta mea. si uite ce-am ajuns. da, frati mai mari si prieteni ai fratilor mai mari, acum e momentul sa va razbunati. judecati-ma, dati-mi sfaturi, judecati-ma din nou.
asa ca l-am vazut.
mare, mare dezamagire. da, zoe e fantastica. tantavanul in schimb e sec, sec, sec. fortat, sec, neconvingator. mi-a stricat bucuria filmului. vedeti, eu sunt deja o cunoscatoare in ceea ce priveste tantavanii. imi plac de mor! asta e doar un tip obisnuit care se screme sa para geek. nu i-a iesit. money wasted on acting classes.
altfel, mi s-a spus ca-s exact ca summer. iata de ce zic nu, nu, nu:
1. ruki nu e un anotimp
2. i'm not a bitch (at least not all the time)
3. cand imi tai parul sufar sincer
4. nu am un semn din nastere in forma de inima, am o gropita artificiala in obrazul drept
5. sunt un dezastru la capitolul buna organizare, motiv pt care nu mi se spunea "anal girl" in liceu
6. desi nu cred in relatii si etichetarea chestiilor amoroase, sunt absolut convinsa ca o sa gasesc acel domn caruia sa-i fac 4 baieti si viata intr-un fel pe care nu si l-a inchipuit niciodata
7. probabil tot niciodata o sa-mi fie sot domnul de la punctul 6
daca e sa gasim un personaj cu care seman, ar fi...(nu tantavanul doamne-fereste!) sora mai mica. exact asa eram acum 15 ani. enervanta la culme, le stiam pe toate, dadeam sfaturi in dreapta si-n stanga, unor oameni care aveau de doua ori varsta mea. si uite ce-am ajuns. da, frati mai mari si prieteni ai fratilor mai mari, acum e momentul sa va razbunati. judecati-ma, dati-mi sfaturi, judecati-ma din nou.
Wednesday, January 27, 2010
vremea rea ne face buni
tocmai stinsesem lumina, asta dupa indeplinirea tuturor obligatiilor casnice, romantice si de socializare. ma pregateam in sfarsit pentru un somn bun si standard, de 8 ore, cand mi-am adus aminte ceva atat de frumos incat nu m-a lasat inima sa aman pe maine.
o doamna cam in varsta, genul de pasagera pasagera, care nu arata nici prea-prea, nici foarte-foarte (cel putin din spate), dar care ar fi putut fi cu usurinta mary poppins judecand dupa palarie, a avut ceva probleme la coborarea din 331.
pana aici nimic spectaculos, fiindca zapezile s-au strans pe marginile trotuarelor ca varfurile alpilor in fata temerarilor alpinisti.
partea frumoasa e ca doamna, care coborase din autobuz cu un varf de pantof inaintea mea, m-a luat total spontan si hotarat de mana, facandu-si astfel curaj sa treaca musuroiul de zapada. pe mine m-a cuprins un ras sanatos si prietenos, iar dumneaei ajunsese deja de partea cealalta a malului si tot nu-mi dadea drumul. "acum haideti si dumneavoastra", mi-a zis si uite-asa m-am proptit intr-o necunoscuta si am trecut.
nu pretind ca e asa cum zic eu, poate am o reactie ciudata la apa contrafacuta pe care o cumpara adela, dar cred ca oamenii sunt din ce in ce mai surprinzatori si mai iubibili. cel putin cei cu care ma intalnesc eu uneori.
o doamna cam in varsta, genul de pasagera pasagera, care nu arata nici prea-prea, nici foarte-foarte (cel putin din spate), dar care ar fi putut fi cu usurinta mary poppins judecand dupa palarie, a avut ceva probleme la coborarea din 331.
pana aici nimic spectaculos, fiindca zapezile s-au strans pe marginile trotuarelor ca varfurile alpilor in fata temerarilor alpinisti.
partea frumoasa e ca doamna, care coborase din autobuz cu un varf de pantof inaintea mea, m-a luat total spontan si hotarat de mana, facandu-si astfel curaj sa treaca musuroiul de zapada. pe mine m-a cuprins un ras sanatos si prietenos, iar dumneaei ajunsese deja de partea cealalta a malului si tot nu-mi dadea drumul. "acum haideti si dumneavoastra", mi-a zis si uite-asa m-am proptit intr-o necunoscuta si am trecut.
nu pretind ca e asa cum zic eu, poate am o reactie ciudata la apa contrafacuta pe care o cumpara adela, dar cred ca oamenii sunt din ce in ce mai surprinzatori si mai iubibili. cel putin cei cu care ma intalnesc eu uneori.
Thursday, January 21, 2010
Wednesday, January 20, 2010
fericirea e un viermisor inghetat, sau poate o ramura de cires multicolora
s-a demonstrat stiintific si practic(pe copacul din dreptul ferestrei mele) ca gerul gerurilor si zapada zapezilor nu impiedica o ciocanitoare sa caute demancare, mai ales cand in meniu tocmai s-a reinsinuat inghetata.
asta mi-aminteste ca acum cateva zile am avut un vis incredibil de frumos. eram in rusia, insotita de prieteni buni care habar n-am cine sunt. aveam multe fuste pe mine, plisate sau nu, vaporoase si alunecoase si comentam despre sistemul rusesc foarte ciudat de cumparare a legumelor.
apoi am iesit din casa si in fata mea s-a desirat o livada. pomul cel mai apropiat arata exact asa cum imi inchipuiam eu, copil cititor de povesti nemuritoare, ca trebuie sa fie padurea de clestar - copaci nici prea scunzi, nici prea inalti, cu ramuri rotunde si transparente.
in pom era o pasare motata. langa pasarea motata inca una, fara mot. si pe masura ce ma uitam cu mai mare atentie, apareau alte si alte zburatoare supercalifragilistice, astfel incat aveam in fata un fel de brad impodobit cu cele mai frumoase globuri din lume.
in timp ce topaiam si ma agitam ca uite ce copac minunat si ce pasari colorate si alandala cocotate, un fermier rus, sau poate un director de livada, imi spune ca asta nu-i nimic, uite colo ceva fantastic! cand am intors capul, am vazut un cires inflorit cum stiu sigur ca nu exista, cu toata tehnologia asta nipona. ramurile erau incarcate cu buchetele de flori de cires supradimensionate de toate culorile pamantului, ca o mira arboricola.
atat imi amintesc din calatoria mea in rusia. pacat ca nu exista un reportofon pentru vise, sau orice fel de masinarie asemenea inchipuita de gondry, care sa documenteze ce se intampla in capul nostru cand noi nu mai stim de el.
asta mi-aminteste ca acum cateva zile am avut un vis incredibil de frumos. eram in rusia, insotita de prieteni buni care habar n-am cine sunt. aveam multe fuste pe mine, plisate sau nu, vaporoase si alunecoase si comentam despre sistemul rusesc foarte ciudat de cumparare a legumelor.
apoi am iesit din casa si in fata mea s-a desirat o livada. pomul cel mai apropiat arata exact asa cum imi inchipuiam eu, copil cititor de povesti nemuritoare, ca trebuie sa fie padurea de clestar - copaci nici prea scunzi, nici prea inalti, cu ramuri rotunde si transparente.
in pom era o pasare motata. langa pasarea motata inca una, fara mot. si pe masura ce ma uitam cu mai mare atentie, apareau alte si alte zburatoare supercalifragilistice, astfel incat aveam in fata un fel de brad impodobit cu cele mai frumoase globuri din lume.
in timp ce topaiam si ma agitam ca uite ce copac minunat si ce pasari colorate si alandala cocotate, un fermier rus, sau poate un director de livada, imi spune ca asta nu-i nimic, uite colo ceva fantastic! cand am intors capul, am vazut un cires inflorit cum stiu sigur ca nu exista, cu toata tehnologia asta nipona. ramurile erau incarcate cu buchetele de flori de cires supradimensionate de toate culorile pamantului, ca o mira arboricola.
atat imi amintesc din calatoria mea in rusia. pacat ca nu exista un reportofon pentru vise, sau orice fel de masinarie asemenea inchipuita de gondry, care sa documenteze ce se intampla in capul nostru cand noi nu mai stim de el.
Monday, January 18, 2010
ninge pentru necoordonati
pentru toti cei care au fost prea ocupati sa impatureasca sarmale
sa isi faca targetul
sa cumpere tot raionul de bauturi spirtoase de la cooperativa asta moderna cu market in coada
sa lipeasca pereti de casute din turta dulce
sa termine o carte pe care au inceput-o cand ziua era totusi cam lunga, iar greierii isi dadeau ultimul tar
sa se spele pe dinti excesiv
sa rontaie arahide in coaja
sa se gandeasca daca perez hilton are totusi un iubit sau e foarte, foarte singur
sa decupeze omuleti incornorati care se tin de mana
sa fiarba apa pentru rauri de ceai
pentru ei s-a mai indurat nu-stiu-ce-sfant(o fi tot ilie, sau dumnealui se ocupa doar de precipitatiile lichide?) si a nins uite-atat un strat azinoapte.
si-acum noi, astia care functionam cu delay, care nu ne mobilizam chiar deloc si nici nu ne pasa ca numaram sfarsitul anului cu o ora dupa, in camera de garda a spitalului de urgenta din timisoara, o sa iesim ca o ceata de salbatici si-o sa ne jucam in zapada si-o sa facem multi oameni prea-degraba topibili din cauza incalzirii globale.
am o matura in plus, vreau la schimb duzina de nasturi din carbune.
sa isi faca targetul
sa cumpere tot raionul de bauturi spirtoase de la cooperativa asta moderna cu market in coada
sa lipeasca pereti de casute din turta dulce
sa termine o carte pe care au inceput-o cand ziua era totusi cam lunga, iar greierii isi dadeau ultimul tar
sa se spele pe dinti excesiv
sa rontaie arahide in coaja
sa se gandeasca daca perez hilton are totusi un iubit sau e foarte, foarte singur
sa decupeze omuleti incornorati care se tin de mana
sa fiarba apa pentru rauri de ceai
pentru ei s-a mai indurat nu-stiu-ce-sfant(o fi tot ilie, sau dumnealui se ocupa doar de precipitatiile lichide?) si a nins uite-atat un strat azinoapte.
si-acum noi, astia care functionam cu delay, care nu ne mobilizam chiar deloc si nici nu ne pasa ca numaram sfarsitul anului cu o ora dupa, in camera de garda a spitalului de urgenta din timisoara, o sa iesim ca o ceata de salbatici si-o sa ne jucam in zapada si-o sa facem multi oameni prea-degraba topibili din cauza incalzirii globale.
am o matura in plus, vreau la schimb duzina de nasturi din carbune.
Monday, January 11, 2010
traiasca birocratia din romania!
inceputul anului intr-un ong hiperorganizat inseamna raport anual de activitate, dupa care aprecierea performantei. adica te plictisesti atat de tare, incat cea mai mica diversiune, cum ar fi arhi-fumata gluma tip "mari", e o binecuvantare.
tocmai scriam intr-o causta de mess, asa, aiurea, ca un copil ma vad facand intr-un an, maritis niciodata! si, tot din plictis, ma pun scaraotchi si toata trupa lui de draci baltati sa-mi fac un test pe fb, cica despre ce-mi aduce 2010. citesc, bifez, gat. imi apar pe monitor 2 verighete si imi pica fata.
mi-am mai revenit putin cand mi-am adus aminte ca statul roman ma impiedica sa fiu eu, adica nesabuita, spontana si neghioaba, cand vine vorba de casatorie. trebuie sa faci analize din timp, adica sa planifici straniul eveniment cel putin 2 saptamani. cine ma cunoaste macar un pic isi va da seama ca, in aceste conditii, statul roman nu o sa ma apuce niciodata femeie serioasa. desi, la cat de dubiosi sunt cateodata iubitii mei, e nevoie de teancul de analize pe noptiera, chiar langa metodele contraceptive, ceea ce inseamna ca as putea fi spontana fix cu cele mai nepotrivite exemplare.
oricum, raportul anual de activitate e lucrarea divolului!
tocmai scriam intr-o causta de mess, asa, aiurea, ca un copil ma vad facand intr-un an, maritis niciodata! si, tot din plictis, ma pun scaraotchi si toata trupa lui de draci baltati sa-mi fac un test pe fb, cica despre ce-mi aduce 2010. citesc, bifez, gat. imi apar pe monitor 2 verighete si imi pica fata.
mi-am mai revenit putin cand mi-am adus aminte ca statul roman ma impiedica sa fiu eu, adica nesabuita, spontana si neghioaba, cand vine vorba de casatorie. trebuie sa faci analize din timp, adica sa planifici straniul eveniment cel putin 2 saptamani. cine ma cunoaste macar un pic isi va da seama ca, in aceste conditii, statul roman nu o sa ma apuce niciodata femeie serioasa. desi, la cat de dubiosi sunt cateodata iubitii mei, e nevoie de teancul de analize pe noptiera, chiar langa metodele contraceptive, ceea ce inseamna ca as putea fi spontana fix cu cele mai nepotrivite exemplare.
oricum, raportul anual de activitate e lucrarea divolului!
Wednesday, January 6, 2010
i wish for...
am confirmarea, e anul in care e suficient sa-mi doresc si se intampla! de exemplu, cine-si dorea re-revelion? ghici ce fac sambata! acum imi doresc funny danceri care sa faca fata unui revelion pe stil vechi, rusnac si balsoi-petrecaret :))
Monday, January 4, 2010
vreau re-revelion!
ah, ce bine-a fost!
nici nu vreau sa povestesc, pentru ca am devenit superstitioasa. cum povestesc, cum se evapora tot.
dar tot va spun, numai sa ramana intre noi: sunt foarte, foarte fericita! au trecut deja 4 zile si tot foarte, foarte fericita sunt.
am lasat in urma cel mai singuros an de pana acum, cu gandul sa nu mai fug de oameni. vreau multi, multi prieteni si iubiti si m-am pus deja serios pe treaba.
azi in timisoara, maine-n toata tara!
la multi ani!
nici nu vreau sa povestesc, pentru ca am devenit superstitioasa. cum povestesc, cum se evapora tot.
dar tot va spun, numai sa ramana intre noi: sunt foarte, foarte fericita! au trecut deja 4 zile si tot foarte, foarte fericita sunt.
am lasat in urma cel mai singuros an de pana acum, cu gandul sa nu mai fug de oameni. vreau multi, multi prieteni si iubiti si m-am pus deja serios pe treaba.
azi in timisoara, maine-n toata tara!
la multi ani!
Subscribe to:
Posts (Atom)
