s-a demonstrat stiintific si practic(pe copacul din dreptul ferestrei mele) ca gerul gerurilor si zapada zapezilor nu impiedica o ciocanitoare sa caute demancare, mai ales cand in meniu tocmai s-a reinsinuat inghetata.
asta mi-aminteste ca acum cateva zile am avut un vis incredibil de frumos. eram in rusia, insotita de prieteni buni care habar n-am cine sunt. aveam multe fuste pe mine, plisate sau nu, vaporoase si alunecoase si comentam despre sistemul rusesc foarte ciudat de cumparare a legumelor.
apoi am iesit din casa si in fata mea s-a desirat o livada. pomul cel mai apropiat arata exact asa cum imi inchipuiam eu, copil cititor de povesti nemuritoare, ca trebuie sa fie padurea de clestar - copaci nici prea scunzi, nici prea inalti, cu ramuri rotunde si transparente.
in pom era o pasare motata. langa pasarea motata inca una, fara mot. si pe masura ce ma uitam cu mai mare atentie, apareau alte si alte zburatoare supercalifragilistice, astfel incat aveam in fata un fel de brad impodobit cu cele mai frumoase globuri din lume.
in timp ce topaiam si ma agitam ca uite ce copac minunat si ce pasari colorate si alandala cocotate, un fermier rus, sau poate un director de livada, imi spune ca asta nu-i nimic, uite colo ceva fantastic! cand am intors capul, am vazut un cires inflorit cum stiu sigur ca nu exista, cu toata tehnologia asta nipona. ramurile erau incarcate cu buchetele de flori de cires supradimensionate de toate culorile pamantului, ca o mira arboricola.
atat imi amintesc din calatoria mea in rusia. pacat ca nu exista un reportofon pentru vise, sau orice fel de masinarie asemenea inchipuita de gondry, care sa documenteze ce se intampla in capul nostru cand noi nu mai stim de el.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment