un ipohondru se legana

ipohondru este un domn care sufera neincetat din pricina unor boli extrem de amuzante.

ipohondul e un domn foarte delicat. il sperie orice, dar orice: un firicel de praf ce s-a aciuat sfidator in zona organelor genitale, toate glandele din corp care secreta hormoni, o fierbintela cat de mica, o tuse domnisoreasca de primavara, poate si valurelele de pe unghiile iubitei.

ipohondira nu e o sminteala, e un lucru serios care se transmite din generatie in generatie, cateodata impune masuri disperate(urino-terapie gen) si afecteaza grav mersul unei realtii, de exemplu.

o sa spuneti: da, dar ipohondria nu e sexi. asa-i, dar e al dracului de induiosatoare. stiu femei a caror vocatie e cea de sore medicale pe front, chiar daca nu stiu sa articuleze chestia asta. cum e penurie de razboaie, ultima speranta ramane barbatul-cu-trusa-de-medicamente-dupa-el.

ipohondrii nu sunt niste papa-lapte. sunt niste curajosi. ei infrunta in fiecare zi lumea plina de amenintari microscopice si trupul lor care insista cu orice pret sa-i omoare, jurand neatarnare demonului boala.

exista acest domn (comme corin disait) pe care-l iubesc, asta chiar daca in fiecare zi vine acasa cu o boala noua, asa cum ar cumpara paine proaspata. acum o saptamana s-a decis sa trateze o asa-zisa boala de piele. sigur, si-a facut si analize (ce dracu, discutam despre profesionisti aici, liga I, divizia A a paranoicilor), numa' ca n-a asteptat rezultatele- hop in farmacie, cumparat unguent. si s-a dat cu el temeinic si exhaustiv.
cand, deodata, furtuna se dezlantui! a facut o mica alergie
9 dermatologul i-a zis probabil "poti sa folosesti crema asta, te va vindeca de boala de piele inchipuita, dar iti va provoca o alergie").
acum sa nu va apucati sa-i plangeti de mila, ca nu sufera tare...nu,nu,nu! chiar deloc! mi-a comunicat ca e ca atunci cand l-a intepat o albina. cum adica? pai acolo inteapa albinele mai nou? ce se intampla cu societatea? incotro ne indreptam?

ceea ce nu stiu ipohondrii si-mi face mare placere sa-i informez, e ca s-a infiintat Asociatia Anti-Ipohondrie, cu sediul in buric si capital social baban, pe care o prezidez cu mandrie. AAI va amenda din acest moment orice comportament deviat de genul- stranut, sa iau 2750 de pastile ACUM. avem o singura pedeapsa in program, insa jur ca nu mai e nevoie de nimic altceva.

scoici, alge-salata si vesti bune

a fost o sambata plina de nisip.
roxanul e soferul minunat al autobuzului-motanca. el paste ferm bucatele de ciocolata si haribosii pe care i-i trec pe sub nas.
irene visatoare mai rau ca de obicei, sta in spatele meu si ma caineaza pentru purtarea mea bizara. eu ma scuz' herpesosul-neprietenosul imi controleaza iesirile necontrolate' . altfel, ii sta tare bine cu marea pe ea. ii vad carliontii electrizati de mirosul marin si imi imaginez cam cat ar plati admiratorii ei pentru locul meu langa ea, pe nisip.
iubitul meu nu are vama-n cap, ci N- Eforie N. fiecare bucatica erodata de Eforie ii aminteste de un moment in care n-a facut dragoste, desi asa trebuia. vom face ceva in privinta asta! singura mea pretentie- sa fie extrasezon.
si marea! marea e mai frumoasa decat mi-o aminteam. se umfla in pene si se da drept ocean. mi-a facut pofta de faleza din filme, pustie, cu o singura bancuta, goala si indecenta. ceata albureste marginea apei, nisipul cade greoi sub talpi. eu respir oceanul intr-o clipita, imi potrivesc costumul de baie in dungi cu manecute impumutat de la johnny si ma gandesc ce concept total gresit e ibitza. imi plac locurile ciudate pentru ca le populez in mod natural- sunt o prelungire a tinuturilor din mintea mea si mi-e bine.

uffffffff

imbatranesc...
acum o vreme, cand eram mai tanara si miroseam a mare si luna mai, din cand in cand mai aveam si succes la barbati.
atunci era suficient sa dau un mesaj si cartierele bucurestene se apropiau brusc, nici autostrada bucuresti-pitesti nu mai era ce-a fost.
in cel mai rau caz, mi-a batut la usa dupa trei ore. explicatia era ca nu vazuse mesajul, insa a fost iertat pentru ca a venit gafaind-alergase.
de unde sa stiu eu ca ulciorul nu merge de multe ori la apa? probabil s-a mai lasat carnea de pe mine, nu mai am nici cercel in buric...s-au dus clipele de glorie, nu mi le mai aduce inapoi vreun rimel minune!
mi-e dor sa fiu paparuda cuiva! mi-e dor sa vad baieti urcandu-se in primul Dacos din viata lor ca sa ma vada pe mine!

agentia

tare fain e sa te trezesti dimineata stiind ca o sa-ti bei cafeaua-ciocolata cu niste domni foarte simpatici. ca o sa citesti putin din libertatea-posibil rubrica de anunturi vrajitoresti si calugaresti- si o sa razi cu gura pana la urechi, o sa te alinti ca o pisica pe capota rosie a unei masini insorite, apoi o sa urci cu greu scarile spre birou.
acolo dai de una bucata colega insuportabila pe care tu deja o ignori de vreo luna, deci e ok, vei deschide mailul pe care ai un feedback misto de la un om si mai misto, schimbi doua vorbe cu thexiu care a ajuns in sfarsit si ea in agentie(fecare cu agentia lui) si dai cu ochii de merry little mean pig.
merry little mean pig e un purcelus in miniatura, alb din sticla transaprencioasa, pe care l-ai primit intr-o luni de la corin. little did he know ca purcelusul esti chiar tu de la o vreme. el ti l-a adus pentru ca are un ochi maron mai mare decat celalalt si stie ca tu iubesti jucariile cu defect. de fapt, stie ca tu iubesti defectele.

ehe,tot rusii...

ieri am luat o pauza de el si m-am trezit intr-o cada in care am pacalit preaplinul.
ploua des, cu bobul mic si asta se auzea in linistea perfecta a baii mele subpamantene.
cu Cehov in brate si povestile despre metehnele unei sotietati cu servili si nobili usor jenati de atata gadilat fatis in zonele moi, m-am simtit ca intr-o vizita la o familie de aristocrati, in conac cu tavan prelung si farfuriute delicate pentru dulceturi.
cartea mirosea a prajitura scoasa in pripa din cuptor sau a turta dulce uitata pe sifonier si atunci m-am gandit ca unele carti miros mai bine decat sunt scrise.
cititul ar trebui sa fie un exercitiu de sinestezie- fiecare carte raspandeste un altfel de miros; fiecare altfel al mirosului completeaza fiecare altfel al scriiturii.
cartea mea mirosea perfect- mirosea a cehov uitat de 30 de ani prin rafturile unei bliblioteci pe care n-o mai deschide nimeni de la o vreme.
mi-e drag de carte, de cehov si de biblioteca mamei!

ce-am mai ras de mine

astazi a fost o zi din vacanta mare!
glume, farse, youtuburi, versuri andreearaicusciene, prietena care le intelege, prieten care nu...macar ca-i iubesc pe amandoi!

si mi-am adus aminte ca eu scriu prost, neclar, nu ajung din punctul A in punctul B cu o viteza v...si daca nu scriu bine, nu traiesc bine...pentru ca nici cu viata mea nu vreau sa pornesc din punctul constient A (c) sa aterizez in punctul stiut B(s), cu o viteza previzibila v(p). that's not me and that's all i have to say about that.

pe de alta parte, cum e frate cu femeile? adica trebuie sa fie frumoase, nu neaparat destepte sau frumoase si neaparat proaste? ce boala exotica au baietii care pot sa pipaie o femeie cu creier neted ca-n palma? bai baiete, care nu te ia greata de la atatea platitudini, tu ai habar de ce o arzi cu mine? coz ai rili em smart si nu o s-o mai pot ascunde multa vreme.

intre timp mi-aduc aminte cu drag de not-emo-but-lesbian-drogat-ex-boyfriend care-mi canta life is a flower si diverse manele, dar cu care discutam despre legitimitatea pedepsei capitale in contextul starii naturale. si scrie bine,ma! fara rahaturile alea de problema de matematica de clasa a treia si fara platitudini. pentru ca fuck- platitudinile sunt facute pentru a fi luate la misto. that's why ai read andressa & andreea raicu- dei make my day!