ieri am luat o pauza de el si m-am trezit intr-o cada in care am pacalit preaplinul.
ploua des, cu bobul mic si asta se auzea in linistea perfecta a baii mele subpamantene.
cu Cehov in brate si povestile despre metehnele unei sotietati cu servili si nobili usor jenati de atata gadilat fatis in zonele moi, m-am simtit ca intr-o vizita la o familie de aristocrati, in conac cu tavan prelung si farfuriute delicate pentru dulceturi.
cartea mirosea a prajitura scoasa in pripa din cuptor sau a turta dulce uitata pe sifonier si atunci m-am gandit ca unele carti miros mai bine decat sunt scrise.
cititul ar trebui sa fie un exercitiu de sinestezie- fiecare carte raspandeste un altfel de miros; fiecare altfel al mirosului completeaza fiecare altfel al scriiturii.
cartea mea mirosea perfect- mirosea a cehov uitat de 30 de ani prin rafturile unei bliblioteci pe care n-o mai deschide nimeni de la o vreme.
mi-e drag de carte, de cehov si de biblioteca mamei!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment