azinoapte am terminat de citit intr-o baie fierbinte o suma de povestiri bizare.
cel mai mult mi-a placut batranelul care isi povestea viata intr-un bar naclait. iubise mult o femeie si ea l-a parasit.
a plecat singura?
cum singura? femeile nu pleaca niciodata singure.
a suferit si-a suferit, iar intr-o buna zi a inceput sa studieze fenomenul si a pus bazele "stiintei".
stiinta lui spune ca oamenii gresesc atunci cand se indragostesc foarte tare pentru ca incep direct cu punctul culminant.
normal c-o dai in bara urat de tot, pentru ca n-ai antrenament. n-ai iubit niciodata si-atunci esti pierdut.
solutia e simpla: antrenamentul.
asa ca a inceput sa iubeasca totul: pietrele, copacii, sinele, mancarea, chiar si pe copilul care ii asculta povestea.
daca omul din poveste era nebun, atunci ar trebui sa ne ticnim putin cu totii.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
si daca nu era?
sfaturi, sugestii, observatii
atunci sa fim normali. se poate?
pe domnul care a scris despre el l-a pus la inima? dar de copertile cartii s-a indragostit? si ce carte era aceea, esti amabila duduitza sa imi spui si mie?
e "balada tristei cafenele", scrisa de o doamna la fel de bizara ca povestile pe care ni le-a dat.mccullers a avut o viata trista si inexplicabila, macar de-ar fi iubit-o personajele ei, deci totusi cineva.
asa-s eu, dau vesti proaste despre scriitori si tot restul, insa cu mare amabilitate :)
Post a Comment