hai cu targul de copii

vorba blogaritei mele preferate, "daca doriti sa revedeti…
zambetul meu, ma gasiti" maine la targ.

nu, nu vindem copii, nici nu cumparam. am adunat cele mai handmade hainute, jucariorase, picturele si mobilute, invatam sa modelam/desenam/tricotam/impaturim, vedem teatru de papusi, ascultam povesti, ni se interpreteaza desenele, facem pozici, diminutivam mult.

asteptam toti copiii din lume, reali sau inchipuit, in sub-carturesti. mai multe AICI

ziua infama a sosit

prima sedinta foto de piarista. grup. dat mana cu piariste de succes. machiaj. tinute. tocuri. cateva ore de zambit ca omul de tinichea si picioare expuse a la anna lesko. salvata de alta sedinta foto. prefer sa ajut la sparcairea untului frantuzesc.
asa sa ma ajute dumnezeu!

zi simpla si frumoasa, devreme

ritmul meu social ma amuza. parca sunt intr-un butoi, racorita intre doagele lui, si nu stiu si nici nu-mi pasa de ce se intampla in jur. asta se vede si mai limpede de sarbatori, cand toata lumea face ceva, iar eu tocmai pe dos.
revelionul m-a prins invatand sa patinez, intr-un oras pustiu, in care oamenii ornau salata sau potriveau bigudiurile, iar bautura se bea direct din sticla din portbagaj, fiindca toate barurile se pregateau stasnic, care cu baloane, care cu confetti, pentru marea petrecere.

acum vine pastele si ma prinde in camasa varatica cu banda din trandafiri cosetati,cumparata de florii. o iubesc in primul rand pentru ca miroase cumva. m-am saturat de balsam si detergent lichid cu sapun de marsilia. cand am imbracat-o prima oara, mi-au dat lacrimile. mirosea exact ca gramezile cu lenjerie proaspata ale bunicii, pe care mi le lasa pe pat, in camera de la mijloc. am purtat-o doar cateva ore, de teama sa n-o inec in parfum, geluri de dus si creme frantuzite.

citesc din cartile vechi ale domnului mone, alandala, fara sa-mi pese daca-i flaubert sau rodica ojog-brasoveanu. am gasit pe internet zgomot de ploaie si sincer asta ascult de vreo 3 ore, cu talpile lipite de perete, hat, in sus. mi-ar fi placut sa fie o soba de teracota in locul peretelui, dar s-au dus vremurile cand isi ardeau sosete fetele popa, batandu-se pe fotoliu si cautand cu grija un loc mai ferit de flacari, mai degraba caldut decat fierbinte.

de dimineata am incercat cozonacul familiei mone, depus cu gingasie pe masa de la bucatarie, in timp ce eu vedeam de interesele agentiei. delicioasa minunatie, bine-crescuta si cu muuulta,muuuuuuuuulta umplutura. ca un copil rau ce sunt, am desprins o jumatate demiezdenuca, fara indoiala adaugat crustei din ratiuni decorative. uitasem cat de bune sunt nucile puse la copt. pot sa va spun cu certitudine ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am mancat in ultimele luni.

cred ca si noi, astia care nu ne gasim locul in desfasuratorul precis al sarbatorilor, suntem destul de simpatici. si ciocnim maine oua cu voi, patrunsii de "spiritul pastelui", ca niste domni, fara a ne incurca rostindu-ne replica si, poate, lasandu-va chiar sa castigati.

stiu ca stiti, dar m-am gandit sa confirm

pe mine cine ma mai terorizeaza?

probabil ca, daca stiti cine e cititoarea terorista (aici mi-am permis o mica gluma), stiti si ca nu mai scrie din cauza unor imbecili. cum s-o facem noi pe lucia sa regaseasca bucuria scrisului despre carti?

eu zic asa: fiecare dupa posibilitati, care pe blog, care pe mail, sa scrie o cronica a uneia dintre cartile care i-au facut cu ochiul, citind despre ele pe blogul luciei.
asa o sa vada cat de important e blogul ei pentru noi si cat de fain e sa te trezesti ca ai o relatie cu biblioteca altcuiva. un colt al bibliotecii mele o iubeste pe lucia, astept si alte declaratii de dragoste de la colturi ale bibliotecilor voastre.

asadar, despre tocilescu, asa cum mi-a venit pofta citind asta

am citit eu et al anul trecut, asa ca mai tin minte doar farame. stiu c-am ras cu lacrimi si ca ma gandeam serios ca japonezii chiar sunt super-eroii zilelor noastre, deci baiatul asta, alexandru, nu-i deloc departe de adevar. are el un personaj, japonezul care salveaza tot ce misca, indreptand marlaniile si nefacutele romanilor din jur. e genul ala de carte in care fiecare "cur", fiecare "tata" se lafaie exact acolo unde trebuie, in propozitia potrivita din povestirea potrivita. lectura placuta, de speriat varstnice in metrou. e bine c-am citit-o si e bine c-a avut cine sa mi-o recomande!

declar leapsa deschisa, dragii mei.

ce-i cu tine, ce-i cu mine?

un fost coleg de liceu a facut rost de id-ul meu. si tranca-tranca, de vreo cateva ore.
ma intreaba daca "am servit" cutare autor sau regizor, aducandu-mi aminte de vorba de duh a lui taica-meu: "arta e o iesle din care nu rumega orice bou".
si apoi ajungem la ce parerea am despre THE code, ca cica toata lumea are o parere despre el. asa mi-am dat seama ce fata norocoasa sunt eu, ca in lumea mea toti avem cate o parere despre eliade, nu despre dan brown.

ma si vad, proaspat absolventa de litere, profesoara pe la un liceu industrial, cu un iubit sec si un inel pe degetul acela, promisa sau, mai rau, maritata si cu permanent in cap. ce bine c-am fugit, ce bine ca fug mereu!

cele 11 minute by andressa coelho sau cum avem parte fix de blogurile pe care le meritam

in timp ce andressa ne invita sa-i admiram zambetul de videoblogarita, terorista isi pierde rabdarea si se resemneaza, iar noi n-o sa mai cititm despre ce sa mai citim.

de-abia astept sa transform lactobarul intr-o petrecere privata continuua, in care aleg cu ruchiile mele cine imi intra in casa.

ruki de petrecere

ma, ieri a fost luni si tot n-am scapat. dupa un uichend linistit, in familie, cu dus mama la mtr, cartu si filme triste, mi-am indeplinit obligatiile petrecacioase cu varf si-ndesat! blonda asta misto cu care stau e asa o pasare de noapte ca ma sperie ce mi s-ar putea intampla in urmatoarele luni.

baiatul din liverpool a cedat la primele sticle, al din londra fu mai rezistent. doar e consatean cu robert pattinson, nu? eu am terminat la 10 jumate cu organizatul de nunti si botezuri, pe tocuri fiind si din fuste valuroase miscand. parca a contat! cum bogdan baga aceeasi muzica din vama de acu' 4 ani (din respect pentru etatea mea, imi place sa cred), iar vodka seaca nu ineaca, am plecat de-acolo umpic desculta, flancata de spaimele plictisului, cele doua blonde proaspete din viata mea. ma, si-am pierdut telefonul in taxi! si sun. ma intreaba: "cine sunteti?" eu zic: "da' dvs. cine sunteti? ca eu sun pe numarul meu de telefon, deci cred ca nu sunt eu cea care trebuie sa se recomande." "pai sunt un sofer de taxi. dvs sunteti una dintre fetele alea trei? v-ati pierdut telefonul pe bancheta din spate, dar vin acum sa vi-l aduc." ce om cumsecade!
si uite-asa am dormit eu trei ore si-acum sunt cea mai alba-ca-zapada din tara, iar teddy scutura iar patern din cap: "ti-am zis sa lasi drogurile alea!". mi-am facut curaj sa parasesc biroul ocrotitor; m-am dus sa-mi iau niste demancare si m-am intalnit cu mos craciun, care cumpara flori de sezon de la florarese. bravo doamna craciun, va merge bine casnicia, vad. mi-am zis ca trebuie sa ma intorc repede in agentie, pana nu vad vreun ren. stiti, ieri am gasit un spray cu zapada si am desfasurat o actiune de guerilla seasoning, adica am facut iarna de-a binelea la noi in bar. am desenat brazi si oameni de zapada, am dat cu grafu niste obscenitati festive si m-am carat pe sest, fara sa-mi dau seama ca pantofii mei purtau urmele delictului. si azi il vad pe mos craciun. funky, nu?
maaaaaaaa! si mi-e un somn si mi-e o frica sa nu ajung acasa si sa-mi gasesc resoul (asa-i zic eu lui rachel) incins: "hei! wanna party? i so want to drink a beer with you!"

lav for suie

AICI

great bad hair day

astazi e una din zilele in care nu am absolut niciun motiv sa zambesc, totusi nu ma pot opri. rad, cant, valsez pe holuri si iar rad.

de cateva luni, parca nimic nu ma mai deprima. statul peste program, problemele locative, povestile triste de dragoste, toate desfacutele si nedesfacutele, trec si nu lasa nicio zgarietura. cel mai important e ca am reusit sa ma aud iar si sa ma descopar exact acolo unde m-am lasat acum o vreme.

cand mi-am dat seama ca am atatea lucruri sa-mi spun, m-am gandit ca-i mai bine sa mi le scriu, asa ca am deschis un document word. acum il umplu ca pe o sticla de lapte, cu triftorul, putin cate putin. de-abia astept sa-l termin si sa mi-l citesc. ce bine e sa-ti faci cadouri singur! astazi am hotarat sa-mi trimit miros de ploaie si o pereche noua de incaltari. fug!

amar

asa e cand iti dai seama ca nu a trecut, ca te citeste si te respira din cand in cand, desi te stie pe de rost.
nu-i bine deloc, eu nu m-am intors niciodata si nici nu mi-am dorit sa se intoarca cineva vreodata.

va rog eu mult, e urgent

ma framanta o intrebare de vreo doua zile, de cand m-am trezit fata in fata cu andreea raicu, in metrou la grozavesti. deci era fata asta imbracata simplut, cu diamante mai mici in urechi si o bluza alba, chiar si sutien pe dedesubt; nu va pot spune cu certitudine daca avea una dintre fustele ei scurte, ca printul se termina in talie, poate prea brusc. dar nu de-aici nedumerirea.
ea transmite un mesaj tare misto: cica sa citim marii clasici; stiti voi, poetii nepereche, prozatorii mirobolanti. dar nici de-aici nedumerirea.
problema e ca nu-i inteleg scrisul si nu stiu exact ce scriitori/carti ne recomanda.
campania e facuta de cei care au adus-o si pe mihaela la pamuc, fireste. asa ca lamuriti-ma, necesit tot ajutorul vostru in aceasta dilema. :)