pentru fetele meleeeeeeee! :)

a venit, confirm!

aseara m-am pomenit ca primul copac inflorit care ma face atenta anul asta e cel din curtea grozavestiului, colt cu shaormeria. intentionez sa-mi fac din intamplarea asta deviza primaverii: "frumuseti in cele mai neasteptate locuri".

parcul kiseleff, care imi tine companie in fiecare dimineata pana la metrou, s-a umplut de untisor si alte floricele mici-mici pe care nu stiu cum sa le strig pe nume (am o probleme cu numele florilor, pana intr-o zi cand o sa ma ambitionez si am sa le stiu si denumirea latineasca!), si pare asa un luminis, incat imi vine sa-l strig pe patrocle.

am profitat de faptul ca sunt singura in birou si am facut o pozna: mi-am scos incaltarile, m-am urcat pe un scaun (serios scaun, office style), am deschis fereastra mea oblica, ca la mansarda, si am scos capul prin acoperis. am stat sprijinita in coate, mirosind ziua asta frumoasa si urmarind cu privirea niste scolari, grasuni si dezordonati, imbracati in sacouri indigo, ca pe vremuri.

inapoi in scoli si licee

un film usurel cu vampiri, posibil adolescenti, mi-am zis. ha!
dau play si pe la minutul 10 s-a terminat totul. n-am mai patit asa ceva din clasa a opta, cand ryan phillippe ajunsese obsesia tuturor fetelor din clasa si un motiv puternic de jena de cate ori imi venea mie randul sa inchiriez "legaturi bolnavicioase",intr-un hohot de ras general, pe care il meritam, fireste.

s-a terminat filmul, s-a terminat si pauza de masa si eu tot nu reactionam la stimuli reali. am incercat sa vorbesc cu mine: "hai ma ruxandra, ca esti om in toata firea, ai treaba, e un film prost, baiatul asta are trei tone de machiaj si photoshop, probabil ca fara motul ala gelat arata ingrozitor, alea-s lentile de contact, ce dracu! in plus, pe tine te-a prins toata nebunia aia cu debussy, cantatul la pian, cartile din dormitor, iar asta e probabil un taranus de actor batut in cap, un fost chelener caruia pur si simplu ii sta bine cu pieptanatura in sus. iar vocea aia care sopteste exact asa cum trebuie e lucrata in studio."

dupa ce am potolit-o cum-necum pe ruchi adolosecenta si mi-am continuat activitatile de om mare, ma pune dracu sa dau un search. pai pattinson asta e britanic, automat cu accent rupator de inimi, are de fapt ochi mult mai frumosi decat in film, cu parul pleostit si neras e de-a dreptul ravasitor, citeste vergiliu si da, canta pe bune la pian; de fapt, bucata pe care o canta la pian in film e compusa de el. mai are si un umor cretin, de clasa a doua. ha!

asa ca n-am decat sa ma alatur cetelor de adolescente care-si smulg toalele de pe ele, urland, vorba lui: " rob, ma sinucid daca nu ne uitm la high school musical 2 impreuna!!!". ce sa fac, asta sunt, cu mine defilez. si, in apararea mea, trebuie sa mentionez ca pana si adela -cea mai potolita domnisoara din cate mi-a fost dat sa cunosc- chiar postind dumneaei, a oftat cat a tinut proiectia de pe perete (da, l-am vazut a doua oara ieri noapte- judecati-ma!).

iar celor care n-au alta treaba dect sa comenteze motului uber-cool al junelui, le spun ca orice om decent si de bun-gust se poate trezi in situatia de a alege intre doua rele- bretonul oribil sau motul mainstream. tehnic vorbind, n-a fost decizia mea, ci a doamnei dana, coafeza din iad, care mi-a tras un breton cat mi-e fruntea de lata. pana acum m-am simtit ingrozitor, imaginandu-mi ca lumea ma crede capabila s-o imit pe gwen stefani, sau mai rau, pe colega mea neplacut de simpluta care o imita pe gwen stefani. multumesc rob ca m-ai scapat de complexul parului pieptanat cu cocoasa, nedat cu gel, ce-i drept. si ca m-ai facut atenta- hormonii adolescentini nu mor niciodata, asteapta doar un pretext de 1.85 sa iasa la suprafata.

binevoitoarele imi regasisera urma

nu m-a mai incruntat de multa vreme ceva. de data asta a tinut 900 de pagini, un incruntat continuu ce a bagat in sperieti o multime de calatori in metrou.
ororile sunt atat de mari incat realizezi de-abia dupa cateva saptamani, cand ai iesit complet din poveste, ca scriitura e incredibil de valoroasa, munca de cercetare impresionanta, iar tu te gandesti la lucruri prea serioase pentru un advertiser superficial ce te vinzi a fi.
e greu de spus care scena mi-a trimis cel mai puternic sut in stomac, poate ceata de copii abrutizati, cu fetitele insarcinate si baietii ucigasi-perfecti, sau frumoasa spanzurata cu obrazul devorat de un caine; te pomenesti dintr-o data ghicind cu furie lenjeria de matase a unei detinute pe sub fustele nemtoaicei nepasatoare, gafaind pe marele ger din stalingrad, sau plonjand odata cu damnatul aue in apa inconstientiei, printre cai inghetati si soldati sfartecati ce plutesc.
ii multumesti apoi lui littell ca, spre final de carte, si-a umplut personajul de nevrosimil. asta te linisteste cumva,la fel cum numaratul pana la 5 te scoate din hipnoza, desi esti fata mare si stii deja ca omul e capabil de toate ororile din paginile astea si multe inca. habar n-ai ce esti de fapt pana nu ti se pune o arma in mana, iar nimicirea a tot ce-ti sta in cale devine fireasca.
ganditi-va bine inainte s-o incepeti, e o carte tulburatoare si n-o sa scapati usor de ea. mai rau e ca nu poti sa exprimi nimic din ce-ti trece prin minte atatea zile; exterminarea evreilor si erotismul la tarzan nu sunt subiecte de dezbatut la cina. de multe ori am vrut sa vorbesc cu raul, celalat cititor al binevoitoarelor, insa m-am razgandit repede; era pacat sa ajung sa-l tin minte drept "domnul acela cu care am discutat despre saltele umplute cu par uman".

sa se dea pitici gratis la toata lumea, mai ales in fund, la taxatoare

blogul ala devine din ce in ce mai serios, in scabrosenia lui dulceaga.
si, fiindca mi-am adus aminte, iaca o bucata din ziua opricinicului, acelasi sorokin demential:

"la "Vocea Americii" e emisiunea "Injuratura ruseasca in deportare", cu repovestirea injurioasa si rusinoasa a nemuritoarei opere Crima si pedeapsa:
O lovitura pizdoasa de topor pizdos a intrat exact in crestetul capului babutei, rasbelita de trei ori, si asta si din cauza inaltimii ei de tarfa fututa si rasfututa, sa-mi bag pula. Ea a tipat ca o pizda si deodata s-a lasat ca un cacat pe podeaua blegita, desi a reusit, vaca cu cur mucegait, sa-si ridice mainile care nici macar nu stiau sa faca o laba ca lumea, spre capul ei pulesc, pieptanat ca la o curva...

Abjectie- n-ai ce zice."

what's in a date that which we call a date by any other name

cel mai bine e ca, atunci cand iti place de cineva si lui cineva ii place de tine si ascultati muzici complementare si radeti la fel de mult si va bucurati de gunoaiele bucurestiului si de geamurile sparte si tunelurile sapate strategic la 4 diminata si apoi carati alternativ, la modul feminist, plasa cu scoici si ciocolata si va dati replici din slagare internationale si iti spune ca esti minunata si ii spui ca e ok si te uiti la el pe sub gene de cel putin 3 ori si amuteste de cel putin 3 ori si stii ca stie ca-l placi si stie ca stii ca te place, sa nu faci nimic.

da, pe bune, chiar nimic. adica sa nu se aplece nimeni sa sarute pe nimeni, sa ii intinzi doar mana de "tare bine mi-a parut ca", el sa intre in camera peste somnorosi la 6 jumatate dimineata, tu sa intri intr-o cada plina cu apa fierbinte si sa citesti penultimele 30 de pagini din cartea aia obsedanta, sa adormi acolo un sfert de ora, sa te trezesti si sa simti ca apa e tot fierbinte, sa realizezi ca asta a fost de fapt o "intalnire" pe care ati salvat-o cu pricepere de soarta banala a unei intalniri, iar acum, dupa 12 ore, cand sunteti deja in tari diferite, sa te bucuri ca, in loc de mesaje romeo si julieta, va trimiteti mesaje stan si bran.

toate astea pentru ca nu a fost o "intalnire". imagine!
i hope one day you'll join us and the world will live as one.

ruki face si desface

cred c-am reusit sa inveselesc doi nepoti si o sora aniversara. asta in ciuda gramezilor de probleme si crizelor economice si emotionale ale familiei popa si familiilor afiliate.
am fost la antrenament cu luci, nepotul meu golanel. mingea de baschet era de trei ori mai mare si mai grea decat el, insa nu s-a lasat pana n-a bagat cateva cosuri; golanul mic rastoarna carul mare. cand s-a ingrosat gluma si a inceput antrenorul sa-i discliplineze (mai cu flotari, mai cu glume proaste), dumnealui s-a refugiat in bratele mamitei si tantei mita, murmurand: "il dispretuiesc!".
apoi am povestit cu alexuta despre prietenii ei imaginari- o familie intreaga de insecte istete- si alta data m-am trezit chemata: "ruxandra, te duci cu mine pana la toaleta?" :)
ajunsa acasa, am dat peste un record si am intocmit o statistica. am fost inundata de doua ori in aceeasi zi, iar unul din trei greci arata neckermann, mai fata, mai.
macar pisica era fain sanatoasa; asa am ajuns sa evaluez lucrurile- se putea mai rau, bine ca n-am gasit-o pe mucca plutind titanistic.
acestea fiind povestite, sa aveti soare si cizme funky de cauciuc zilele astea, ca tare bine merg impreuna, zau!