zilele astea, acum 3 ani, hotaram sa nu mai aud de el.a fost nevoie de o cantitate impresionanta de vointa, insa zmeul-cadou-de-ziua lui a ramas neinaltat. asta mi-a schimbat viata.umpic.
zilele astea,acum 2 ani, aflam ca s-ar putea sa nu apuc sa-mi iau nici macar la revedere cum trebuie. am o cicatrice-marturie a faptului ca am ramas aici.
zilele astea,acum 1 an, a murit bunica. i-am aprins o lumanare la fereastra si una intr-o biserica, in drum spre biblioteca. n-am putut merge la inmormantare si am ramas cu ea asa cum era, vie.
zilele astea, chiar zilele astea, renunt la oranduirea neplacuta a unui trai subpamantean. am decis sa plec, fiindca trebuie neaparat sa-mi raman.
of, zilele astea!
Thursday, May 28, 2009
Friday, April 24, 2009
hai cu targul de copii
vorba blogaritei mele preferate, "daca doriti sa revedeti…
zambetul meu, ma gasiti" maine la targ.
nu, nu vindem copii, nici nu cumparam. am adunat cele mai handmade hainute, jucariorase, picturele si mobilute, invatam sa modelam/desenam/tricotam/impaturim, vedem teatru de papusi, ascultam povesti, ni se interpreteaza desenele, facem pozici, diminutivam mult.
asteptam toti copiii din lume, reali sau inchipuit, in sub-carturesti. mai multe AICI
Tuesday, April 21, 2009
ziua infama a sosit
prima sedinta foto de piarista. grup. dat mana cu piariste de succes. machiaj. tinute. tocuri. cateva ore de zambit ca omul de tinichea si picioare expuse a la anna lesko. salvata de alta sedinta foto. prefer sa ajut la sparcairea untului frantuzesc.
asa sa ma ajute dumnezeu!
asa sa ma ajute dumnezeu!
Saturday, April 18, 2009
zi simpla si frumoasa, devreme
ritmul meu social ma amuza. parca sunt intr-un butoi, racorita intre doagele lui, si nu stiu si nici nu-mi pasa de ce se intampla in jur. asta se vede si mai limpede de sarbatori, cand toata lumea face ceva, iar eu tocmai pe dos.
revelionul m-a prins invatand sa patinez, intr-un oras pustiu, in care oamenii ornau salata sau potriveau bigudiurile, iar bautura se bea direct din sticla din portbagaj, fiindca toate barurile se pregateau stasnic, care cu baloane, care cu confetti, pentru marea petrecere.
acum vine pastele si ma prinde in camasa varatica cu banda din trandafiri cosetati,cumparata de florii. o iubesc in primul rand pentru ca miroase cumva. m-am saturat de balsam si detergent lichid cu sapun de marsilia. cand am imbracat-o prima oara, mi-au dat lacrimile. mirosea exact ca gramezile cu lenjerie proaspata ale bunicii, pe care mi le lasa pe pat, in camera de la mijloc. am purtat-o doar cateva ore, de teama sa n-o inec in parfum, geluri de dus si creme frantuzite.
citesc din cartile vechi ale domnului mone, alandala, fara sa-mi pese daca-i flaubert sau rodica ojog-brasoveanu. am gasit pe internet zgomot de ploaie si sincer asta ascult de vreo 3 ore, cu talpile lipite de perete, hat, in sus. mi-ar fi placut sa fie o soba de teracota in locul peretelui, dar s-au dus vremurile cand isi ardeau sosete fetele popa, batandu-se pe fotoliu si cautand cu grija un loc mai ferit de flacari, mai degraba caldut decat fierbinte.
de dimineata am incercat cozonacul familiei mone, depus cu gingasie pe masa de la bucatarie, in timp ce eu vedeam de interesele agentiei. delicioasa minunatie, bine-crescuta si cu muuulta,muuuuuuuuulta umplutura. ca un copil rau ce sunt, am desprins o jumatate demiezdenuca, fara indoiala adaugat crustei din ratiuni decorative. uitasem cat de bune sunt nucile puse la copt. pot sa va spun cu certitudine ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am mancat in ultimele luni.
cred ca si noi, astia care nu ne gasim locul in desfasuratorul precis al sarbatorilor, suntem destul de simpatici. si ciocnim maine oua cu voi, patrunsii de "spiritul pastelui", ca niste domni, fara a ne incurca rostindu-ne replica si, poate, lasandu-va chiar sa castigati.
revelionul m-a prins invatand sa patinez, intr-un oras pustiu, in care oamenii ornau salata sau potriveau bigudiurile, iar bautura se bea direct din sticla din portbagaj, fiindca toate barurile se pregateau stasnic, care cu baloane, care cu confetti, pentru marea petrecere.
acum vine pastele si ma prinde in camasa varatica cu banda din trandafiri cosetati,cumparata de florii. o iubesc in primul rand pentru ca miroase cumva. m-am saturat de balsam si detergent lichid cu sapun de marsilia. cand am imbracat-o prima oara, mi-au dat lacrimile. mirosea exact ca gramezile cu lenjerie proaspata ale bunicii, pe care mi le lasa pe pat, in camera de la mijloc. am purtat-o doar cateva ore, de teama sa n-o inec in parfum, geluri de dus si creme frantuzite.
citesc din cartile vechi ale domnului mone, alandala, fara sa-mi pese daca-i flaubert sau rodica ojog-brasoveanu. am gasit pe internet zgomot de ploaie si sincer asta ascult de vreo 3 ore, cu talpile lipite de perete, hat, in sus. mi-ar fi placut sa fie o soba de teracota in locul peretelui, dar s-au dus vremurile cand isi ardeau sosete fetele popa, batandu-se pe fotoliu si cautand cu grija un loc mai ferit de flacari, mai degraba caldut decat fierbinte.
de dimineata am incercat cozonacul familiei mone, depus cu gingasie pe masa de la bucatarie, in timp ce eu vedeam de interesele agentiei. delicioasa minunatie, bine-crescuta si cu muuulta,muuuuuuuuulta umplutura. ca un copil rau ce sunt, am desprins o jumatate demiezdenuca, fara indoiala adaugat crustei din ratiuni decorative. uitasem cat de bune sunt nucile puse la copt. pot sa va spun cu certitudine ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am mancat in ultimele luni.
cred ca si noi, astia care nu ne gasim locul in desfasuratorul precis al sarbatorilor, suntem destul de simpatici. si ciocnim maine oua cu voi, patrunsii de "spiritul pastelui", ca niste domni, fara a ne incurca rostindu-ne replica si, poate, lasandu-va chiar sa castigati.
Friday, April 10, 2009
Wednesday, April 8, 2009
pe mine cine ma mai terorizeaza?
probabil ca, daca stiti cine e cititoarea terorista (aici mi-am permis o mica gluma), stiti si ca nu mai scrie din cauza unor imbecili. cum s-o facem noi pe lucia sa regaseasca bucuria scrisului despre carti?
eu zic asa: fiecare dupa posibilitati, care pe blog, care pe mail, sa scrie o cronica a uneia dintre cartile care i-au facut cu ochiul, citind despre ele pe blogul luciei.
asa o sa vada cat de important e blogul ei pentru noi si cat de fain e sa te trezesti ca ai o relatie cu biblioteca altcuiva. un colt al bibliotecii mele o iubeste pe lucia, astept si alte declaratii de dragoste de la colturi ale bibliotecilor voastre.
asadar, despre tocilescu, asa cum mi-a venit pofta citind asta
am citit eu et al anul trecut, asa ca mai tin minte doar farame. stiu c-am ras cu lacrimi si ca ma gandeam serios ca japonezii chiar sunt super-eroii zilelor noastre, deci baiatul asta, alexandru, nu-i deloc departe de adevar. are el un personaj, japonezul care salveaza tot ce misca, indreptand marlaniile si nefacutele romanilor din jur. e genul ala de carte in care fiecare "cur", fiecare "tata" se lafaie exact acolo unde trebuie, in propozitia potrivita din povestirea potrivita. lectura placuta, de speriat varstnice in metrou. e bine c-am citit-o si e bine c-a avut cine sa mi-o recomande!
declar leapsa deschisa, dragii mei.
eu zic asa: fiecare dupa posibilitati, care pe blog, care pe mail, sa scrie o cronica a uneia dintre cartile care i-au facut cu ochiul, citind despre ele pe blogul luciei.
asa o sa vada cat de important e blogul ei pentru noi si cat de fain e sa te trezesti ca ai o relatie cu biblioteca altcuiva. un colt al bibliotecii mele o iubeste pe lucia, astept si alte declaratii de dragoste de la colturi ale bibliotecilor voastre.
asadar, despre tocilescu, asa cum mi-a venit pofta citind asta
am citit eu et al anul trecut, asa ca mai tin minte doar farame. stiu c-am ras cu lacrimi si ca ma gandeam serios ca japonezii chiar sunt super-eroii zilelor noastre, deci baiatul asta, alexandru, nu-i deloc departe de adevar. are el un personaj, japonezul care salveaza tot ce misca, indreptand marlaniile si nefacutele romanilor din jur. e genul ala de carte in care fiecare "cur", fiecare "tata" se lafaie exact acolo unde trebuie, in propozitia potrivita din povestirea potrivita. lectura placuta, de speriat varstnice in metrou. e bine c-am citit-o si e bine c-a avut cine sa mi-o recomande!
declar leapsa deschisa, dragii mei.
ce-i cu tine, ce-i cu mine?
un fost coleg de liceu a facut rost de id-ul meu. si tranca-tranca, de vreo cateva ore.
ma intreaba daca "am servit" cutare autor sau regizor, aducandu-mi aminte de vorba de duh a lui taica-meu: "arta e o iesle din care nu rumega orice bou".
si apoi ajungem la ce parerea am despre THE code, ca cica toata lumea are o parere despre el. asa mi-am dat seama ce fata norocoasa sunt eu, ca in lumea mea toti avem cate o parere despre eliade, nu despre dan brown.
ma si vad, proaspat absolventa de litere, profesoara pe la un liceu industrial, cu un iubit sec si un inel pe degetul acela, promisa sau, mai rau, maritata si cu permanent in cap. ce bine c-am fugit, ce bine ca fug mereu!
ma intreaba daca "am servit" cutare autor sau regizor, aducandu-mi aminte de vorba de duh a lui taica-meu: "arta e o iesle din care nu rumega orice bou".
si apoi ajungem la ce parerea am despre THE code, ca cica toata lumea are o parere despre el. asa mi-am dat seama ce fata norocoasa sunt eu, ca in lumea mea toti avem cate o parere despre eliade, nu despre dan brown.
ma si vad, proaspat absolventa de litere, profesoara pe la un liceu industrial, cu un iubit sec si un inel pe degetul acela, promisa sau, mai rau, maritata si cu permanent in cap. ce bine c-am fugit, ce bine ca fug mereu!
Subscribe to:
Posts (Atom)
yop
