cine-mi...

fotografiaza in gand fiecare mana si fiecare deget al fiecarei maini si fiecare rid al fiecarui deget al fiecarei maini? si apoi ne pune nume incalcite tuturor: ridurilor, degetelor, mainilor si mie?

fura sapunul pitit dupa inelul cu blolvan rosu dupa ce ma spala incetisor pe maini?

apasa nasul de "trece baba prin salon" dimineata, inainte sa plecam botosi la serviciu?

sterpeleste perna cu flori de sub cap, ca un pelican: delicat, totusi vizibil?

netezeste sprancenele atunci cand ma agit?

cine ia metroul mai devreme

in filme ciudate ajunge!

s-a intamplat ieri dimineata sa ma trezesc cu Benigno in metrou. bietul om intre doua varste probabil ca n-avea habar cu cine seamana si nici de ce ma uit eu asa la el. era atata speranta in privirile mele, de parca ajunsesem in sfarsit in camera aia din caramida afectiva si puteam sa-mi trag sufletul putin. imi venea sa ma duc la el si sa incep sa-i povestesc tot ce mi se intampla, cum stau cu viata si visele si tot restul, asteptand sa aud in sfarsit sunetul de om care imi vorbeste.

asta e, am nevoie de oameni care sa-mi vorbeasca.
mi-am adus aminte cat de tare imi lipseste dan, singurul proprietar de buzdugan pe care mi-l vreau aproape. un om minunat cu care credeam ca discut despre nimicuri, cand de fapt tot timpul fusese vorba despre filosofie si cele sfinte. si-i pasa atat de tare incat nici acum nu m-am lamurit cum e cu iubirea asta platonica, sau cum e cu iubirea in general. tot timpul mi se pare firesc s-o dau intreaga unor oameni si nefiresc sa n-o primesc inapoi. e vina lui dan, in mare parte.

cum sa recunosti din timp semnele...

cand incepi sa fredonezi prin birou, sa disco-dance prin fata bietului vali si sa te intrebi din ce in ce mai tare: are we human?

cand frigi cele mai bune ciuperci din nick pe un pat alb de sare gloduroasa

cand ai draci si-ti vine sa urlii multe nedreptati, dar limba iti e impletita si te intorci cu spatele si te calmezi

cand faci diorame sf dupa ce accepti sa te fatai cateva ore printr-un MALL in cautarea porcului perfect

cand te gandesti de unde sa cumperi cel mai calduros sal pentru ca vine iarna si stii pe cineva sensibil

cand

cand

cand

inseamna ca

imi vine sa-mi pup inbox-ul

"mi-e dor de tine ....

de dragalasenia ta ... de firea ta zapacita ...de povestile tale ... ma intreb cum esti ...."

de mine:

uite, sunt bine de tot. inainte sa primesc mailul eram doar bine. adica aveam starea aia buna, fara sa pot pune degetul pe ceva anume. acum am pe ce- pe mailul de la tine. am un motiv suficient de bun sa cant pe strazi cantecele din sezonul trecut ca strawberry swing si sa ma opresc in mijlocul drumului sa ma uit la nori colorati. citesc foarte mult si camera mea vagon e inundata de lumina de cand mi-a dat iren becul minune. ea spera sa ma vindece de adormit cu lumina aprinsa. pe bune?!? o sa se mute adela cu noi si de-abia astept, probabil o sa tin post vreo 2 saptamani numai si numai de entuziasm. daca exista o persoana care poate neutraliza energia "stefan", apoi numai cunt e aia.

de tine:

si mie mi-e tare dor de tine...
de cum zambesti tu, intelept si intelegator... de verva ta si topaiala pe loc...de firea ta de explorator (azi-maine o sa ajungi pana in laponia)...de strangerea ta de mana, care imi dadea mereu de inteles ca tot timpul o sa ramanem aproape...

asa a fost mereu si asa vor ramane lucrurile. te asteptam acasa, sa incepem sezonul 3.

dezarmant

DE OBICEI UNDE SE DESCALTA DE PANTOFI O FATA PE TOCURI?

aceasta e intrebarea la care ma tem ca blogul meu n-are inca raspuns. ti-am inselat increderea, draga cautatorule google. ma simt prost, zau ca-mi vine sa intru in primul templu al sopingului, sa bag un imput de 10 cm si sa incep experimentul.

apoi as fi tentata sa generalizez, desi simt ca n-am nicio putere in zilele astea de toamna. si cum sa sa fiu eu reprezentativa pentru populatia de femei, atata timp cat eu port 37? as pune toti banii pe un 42.

prietenii stiu de ce.

antreneaza-te, flacau!

azinoapte am terminat de citit intr-o baie fierbinte o suma de povestiri bizare.
cel mai mult mi-a placut batranelul care isi povestea viata intr-un bar naclait. iubise mult o femeie si ea l-a parasit.
a plecat singura?
cum singura? femeile nu pleaca niciodata singure.
a suferit si-a suferit, iar intr-o buna zi a inceput sa studieze fenomenul si a pus bazele "stiintei".
stiinta lui spune ca oamenii gresesc atunci cand se indragostesc foarte tare pentru ca incep direct cu punctul culminant.
normal c-o dai in bara urat de tot, pentru ca n-ai antrenament. n-ai iubit niciodata si-atunci esti pierdut.
solutia e simpla: antrenamentul.
asa ca a inceput sa iubeasca totul: pietrele, copacii, sinele, mancarea, chiar si pe copilul care ii asculta povestea.
daca omul din poveste era nebun, atunci ar trebui sa ne ticnim putin cu totii.

postul 100 vindeca lumea sluta

e o zi din aia in care imi doresc sa fac podul de sus in mijlocul unei intalniri importante. de afaceri.
iubesc tot ce mi se intampla si cine mi se intampla. si citesc numai carti bune. picioarele se zbat vesele in pantofi, ciresele se amesteca in carouri. marginile fustelor de tiganca fac hopt-op in pauza de masa. de fapt toata ziua e o pauza de masa azi.