domnul capsuna

intristat nevoie mare, se indrepta spre fabrica de martipane.
frunzele-i falfaiau de indignare, precum penele unei ciori care cere socoteala croncaitoare.
cum ajunse, cum se opri, cum se gandi.
"cum sa intru eu in fabrica de martipane?
e simplu, ma deghizez in martipan!
dar, la urma urmei, cum arata un martipan ?"
nu stia decat ca e cu totul si cu totul altfel decat el, domnul capsuna.
o sa spuneti ca poate acesta era chiar motivul intristarii sale,
iar eu o sa va raspund "da, tot ce se poate".
dumnealui se cazni in continuare sa afle raspunsul la magnifica-ntrebare.
intr-un final, cu ajutor din partile superioare ale trupsorului sau de capsuna,
raspunsul veni, rostogloindu-se:
"un martipan nu poate fi decat un pan de pe marte,
adica o chestiune verde si importanta."
asa ca se inverzi pe data, isi scose spre inaintare pieptul sau capsunos si impunator
si batu la poarta fabricii de martipan,
sa ceara socoteala.

cado

nodul din gat a trecut, blogeristic vorbind

ruki e fericita cum nu s-a mai vazut si nu s-a mai povestit!
ei i se intampla atatea lucruri bune, incat nici nu le poate insira pe o lista. o sa le scrie cu punct si virgula, pe un singur rand gigantic, altfel ar fi de necrezut.

ruki a redescoperit-o pe sora sa, pe care o iubeste cat un catralion de ceruri, unul peste altul; ruki are in grija o mie si ceva de copii de toate varstele, marimile, toanele, vestoanele; pe ruki o aseapta cateva perechi de ochi ageri si calzi in fiecare dimineata, impreuna cu un sir nesfarsit de cani de cafea, din care si-o extrage pe-a ei; ruki a reusit sa stea de vorba cu madalin, fratele ratacitor si, de cate ori il saruta pe frunte, stie ca tocmai a sarutat un om foarte bun; ruchi a vazut ocean sub cumulusi, oameni simpluti si calzi, oameni ciudati si artistici, a primit cadouri de la indieni necunoscuti si a mers la trap pe o martoaga incapatanatta si mancacioasa; ruki ii poate gati adelei orsicat, caci acum impart subsolul si pe domnul mone; ruki are cu cine si pentru cine sa mearga la serviciu; ruki isi vopseste unghiile de la picioare tehnica olive, insa tiganeste, in rosu si mov; ruki a reusit sa inteleaga cate ceva din chestia aia care ar trebui sa fie relatia cu tatal ei; ruki are program scurt vinerea; ruki merge la cumparaturi de asternuturi, care se vor potrivi neaparat cu sortul ei de moda veche; ruki a vazut cu ochii ei un laborator secret unde se prepara cele mai afurisite prajituri din univers si jura sa-si faca acolo ucenicia; ruki a fost la nunta andreei in tenesi tip daniel johnston; ruki stie acum povestea lui daniel johnston si a lui casper, the friendly ghost; ruki are patru pui de pisica pufosi ca puii de gaina, unul negrut/patru albinosi; ruki o sa petreaca mult, mult timp cu cristiana, supereroul de la PR; ruki are cate o rochie pentru fiecare stare de spirit si mai vrea plantatii intregi de rochii potrivite; ruki s-a iertat pentru primele rele pe care a realizat ca le-a facut si care i-au clatinat speranta ca ar fi un om bun; ruki a primit cele mai frumoase cadouri din galaxie; ruki se bucura cu laura, mada si ana din doua-n doua luni, jucandu-se cot la cot cu cei mici, la carturesti; ruki munceste foarte tare sa fie mereu un om bun; ruki o sa faca sapte kilograme de fursecuri pentru urmatorul eveniment; ruki are nepoti stiintifico-fantastici; ruki are sentimente dubioase fata de macelari, mai ales daca-s tineri, cu ochi frumosi si unghii exemplar de curate;

ruki e tare fericita ca poate scrie din nou!

targuiri de vreme rea

maine avem de gand sa infruntam conditiile meteo nefavorabile, ca-n fotbal. o sa fim jucatori de echipa si o sa dam osutazecelasuta chiar si pe furtuna.
eu zic sa va scoateti copiii sau copilul din voi la ceea ce se anunta cea mai misto bataie cu apa din istorie, exceptand, fireste, POTOPUL.
hai cu targul de copii!

www.kihi-kiha-and-co.ro

pentru taximetristul care mi-a pus suie tot drumul

sa-ti dea dumnezeu sanatate!
pentru fiecare taximetrist dement care scoate capul pe geam si urla "Misca-te vacoooo!" unei femei de 50 de ani care traverseaza negrabit pe trecerea de pietoni, exista un baiat din asta tatuat misto, cu bronz de vama pe el, care face ce face si ma determina sa-mi scot castile din urechi si care intelege ca o domnisoara si o rochie au nevoie de extra-loc pentru picioare.

ajuta liniuta ma!

asta imi spune luci atunci cand vrea sa ii leg eu sireturile...

calendarul negru de ruchie, din an in an

zilele astea, acum 3 ani, hotaram sa nu mai aud de el.a fost nevoie de o cantitate impresionanta de vointa, insa zmeul-cadou-de-ziua lui a ramas neinaltat. asta mi-a schimbat viata.umpic.
zilele astea,acum 2 ani, aflam ca s-ar putea sa nu apuc sa-mi iau nici macar la revedere cum trebuie. am o cicatrice-marturie a faptului ca am ramas aici.
zilele astea,acum 1 an, a murit bunica. i-am aprins o lumanare la fereastra si una intr-o biserica, in drum spre biblioteca. n-am putut merge la inmormantare si am ramas cu ea asa cum era, vie.
zilele astea, chiar zilele astea, renunt la oranduirea neplacuta a unui trai subpamantean. am decis sa plec, fiindca trebuie neaparat sa-mi raman.
of, zilele astea!