domnul capsuna

intristat nevoie mare, se indrepta spre fabrica de martipane.
frunzele-i falfaiau de indignare, precum penele unei ciori care cere socoteala croncaitoare.
cum ajunse, cum se opri, cum se gandi.
"cum sa intru eu in fabrica de martipane?
e simplu, ma deghizez in martipan!
dar, la urma urmei, cum arata un martipan ?"
nu stia decat ca e cu totul si cu totul altfel decat el, domnul capsuna.
o sa spuneti ca poate acesta era chiar motivul intristarii sale,
iar eu o sa va raspund "da, tot ce se poate".
dumnealui se cazni in continuare sa afle raspunsul la magnifica-ntrebare.
intr-un final, cu ajutor din partile superioare ale trupsorului sau de capsuna,
raspunsul veni, rostogloindu-se:
"un martipan nu poate fi decat un pan de pe marte,
adica o chestiune verde si importanta."
asa ca se inverzi pe data, isi scose spre inaintare pieptul sau capsunos si impunator
si batu la poarta fabricii de martipan,
sa ceara socoteala.