astazi nu-mi place numele meu. e prea serios. si de ruki m-am saturat, e prea prietenos. astazi vreau sa ma strige lumea "demostene boteeez", fiindca imi place mult de tot numele asta si cred ca mi se potriveste.
am vazut le concert cu atatea peripetii incat mi-e clar ca o sa ramana acolo, in clasorul celor mai frumoase ore din viata mea.
ratasem odata filmul asta, am primit un telefon chiar cand eram in fata cinematografului si a trebuit sa ma desprind de afis si sa fug. m-am bucurat ca un copil cand am vazut ca e acum la mtr, adica la 2 pasi de casa.
doua fara un sfert m-a gasit demontand sifoniere cu domnul mone. urletul adelei" rukiiiiiiiii! filmul!" m-a trezit. l-am dat afara pe domnul mone in 2 minte- "lasati ca terminam noi, sunam niste oameni, caram noi, demontam noi, e ok" zdanc! usa.
m-am imbracat in 5 minute si am fugit. la 2 si 10 alergam pe scarile mtr-ului si, cu ultimele puteri, o intreb pe plasatoare daca se mai poate intra. "nu! avem o defectiune tehnica!". eu, cu un zambet de cheshire cat pe fata, ceilati cu o fata plouata cum nu se poate. apucasera sa ia 2 lingurite, dupa care s-a inchis borcanul cu dulceata, fix in minutul 5.
plasatoarea discuta la telefon cu baiatul de la tehnic. s-a rezolvat problema. numai ca tipului ii era lene s-o ia de la capat cu filmul, voia sa-l proiecteze de la minutul 5. eu faceam semene disperate plasatoarei, cam ca oamenii aia pe care ii lasa ozn-ul in urma, desi ei vor neaparat sa exploreze spatiul cosmic si sa se imprieteneasca cu verzisorii. doamna (pentru ca a fost o DOAMNA), receptiva la mainile mele care gesticulau larg: "asa e normal, sa o iei de la inceput. TOATA lumea vrea de la inceput."
god, it feels great to be "toata lumea".
acum despre le concert. cel mai bun film pe care l-am vazut de ani de zile. sent chills up and down my spine. si nu genul de fiori care tin 5 minute, ci din aia gigantici, care tin ore intregi. cam ca atunci cand am avut tabloul meu preferat la un metru jumatate distanta. si am ras, am ras atat de tare incat probabil am starnit o noua legenda urbana, despre fata aia mica-mica, dar care hohoteste ca un barbat de 200 de kile si asta 30 de minute in sir. atat de tare am ras, incat am dat un cap in randul de scaune din fata mea :).
trebuie sa vedeti filmul asta. atunci cand glumele despre biserica-sinagoga si rusi in general nu va vin de hac, o sa va umezeasca ochii tchaikovski.
e prima oara cand intalnesc un comunist simpatic in filmul unui roman. uau! o fi vreun semn de insanatosire? toata relatia asta dintre el si victime, super-explozia sotiei (cred ca toti ne dorim sa ne iubeasca intr-atat cineva; si sa aiba o atela pregatita pt visele noastre care schiopateaza), sunt exact ceea ce trebuie. asta le doresc tuturor vecinilor de bloc, colegilor de cancelarie, muncitorilor din fabrici si uzine, nemtilor super fucked-up. momentul in care il scuipi pe culprit si il ierti, fiindca esti om si la fel si el.
mi-a mai placut si cand a intrebat sotia: "cata lume o sa fie in sala?". pai ce altceva e relevant pentru un om care se ocupa cu adus de figuratie la evenimente ratate, deci gandeste in multimi? mi-au mai placut o multime de lucruri pe care trebuie sa le vedeti si voi neaparat; m-am speriat de mine pentru ca aleksei guskov mi se pare foarte, foarte atragator (am verificat cu alte femei, cica sunt total deplasata). am plecat din sala cu fluturi in stomac, un cucui in frunte si convingerea intarita ca anul asta tot ce-mi doresc se intampla, vai de oamenii din jurul meu care au alta agenda :).
update: se pare ca-s in total dezacord cu gorzo. yaaaaaaaaaay! :))
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
6 comments:
:)) excelent
ce-mi plac cronicile de film in stilul tau :), se potrivesc manusa cu notele mele de calatorie in care povestesc cat de frumos m-am conversat eu cu un motan gri-petrol, cu ani in urma, pe cand vizitam mormantul regelui david.
ruki, astea-s adevaratele cronici de film si note de calatorie, de fapt, nu? :)
Salut www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
:))sa speram, speram! eu asa zic, dar cine stie ce pierdem :)
oricum,cronicile mele de film sunt maxim-flatate. sa primeasca asa compliment de la cinema? uau!
chiar, tu ar trebui sa ii poti raspunde lui corin - who the fuck is gorzo? si mai am o intrebare: de ce atata deranj sa scrii gorzo cu g mare? :))
Acest domn Gorzo, un delicios de altfel, trebuie sa dea focul de la aragaz mai incet. Incerc de jdemii de zile sa o conving pe Oompa sa mearga sa vada Le concert, dar ea nu, ca Gorzo zice ca nu.
uite, fix de-asta nu-mi place mie de gorzo. nu numai ca s-a cacat pe bicicleta mea rosie si frumoasa, dar s-a cacat si pe-a oompei :(
Post a Comment