the almost-one

mi-a trebuit ceva timp sa scriu doua cuvinte despre el.
e ca atunci cand ti-e frica sa iei bilete in avans la un concert pentru ca simti ca n-o sa mai ajungi niciodata acolo.
trec peste asta (doar am citit Vanzatorii de iluzii, ce dracu!), asa ca o sa va povestesc despre noi.
de ceva vreme imi creste o dantela victoriana in jurul inimii... e frumoasa, dubla si se unduieste, ma gadila tot timpul- mai ales cand am lucruri importante de facut.
buzele mele n-au fost niciodata mai rosii, genunchii mai rotunzi si parul mai neascultator.
cateodata tremur ingrozitor pentru ca oasele mele nu inteleg mesajele confuze pe care le trimit muschii s-atunci se imbrancesc de zor pe pielea lui.
si mi se intampla multe lucruri minunate pe care nici macar nu am avut curajul sa le scriu pe cartonul cu dorinte.
am hotarat-cartonul cu dorinte e magic! mi-a trimis un almost-one care imi deseneaza talpile in somn, fara sa stie.