imi cer iertare, mama

azinoapte am facut schimb de personalitate. ina a fost tacuta si refractara, eu m-am bagat in vorba cu nerusinare. degeaba m-a invatat mama: never talk to strangers, sau asa ceva. in plus, mama a uitat sa-mi spuna cum se procedeaza cu urcatul in masina unor straini, sau cu adusul lor acasa.

cert e ca ne-am pricopsit cu un tip minunat (i s-a aplicat cel mai sever chestionar cu putinta, insa la NU a ramas o singura liniuta, in timp ce la DA se lafaiau o multime de calitati si beneficii). in camera mea doarme un strain tare dragut, care ne va duce in cel mai scurt timp la patinoar si ne va pazi si in noaptea asta de adunatura pestrita si paranormala din club a, desi mama mai spunea odata ceva cu un lup si un paznic si niste oi.

ce bine e faci schimb de personalitate din cand in cand! si ce oameni faini sunt prin jur, presarati in locurile cele mai ciudate. simt cum se parguieste o recolta importanta de necunoscuti. hai cu 2009!

sughit si licurici

asta am citit si asta am visat. am adormit cu aventurile vikingului Sughit Strasnicul Stavrid al III-lea si, nu se stie de ce, am visat rauri de licurici. unii pluteau in jurul meu si din cand in cand mi se prindeau de bucle, iar altii se piteau dupa frunze,luminandu-le nervurile.
m-am trezit zambind, ca dupa o zi plina de gradina din vacanta de vara.
si am fugit pe-un ger cumplit pana la gara, unde ma astepta om drag de departe.
cred c-o sa fiu bine, pana la urma.
insist.

bucata de cadou

uite o bucatica din cadoul meu pentru anca. am ales-o pe cea mai mai parfumata si mai gustoasa.

Cine o mai stie pe tanti Gigela? Biata de ea, se lupta cu dormezele butucanoase ale satului si cu coca unor cozonaci minunati. De-acolo a facut rost de reteta Ancuta, mijlocia.

In anul acela ramasesera numai ele doua, ursoaica mare era deja la casa ei. Fetele au pus mana pe lighenoiul proaspat cumparat, albastru pare-mi-se, si s-au apucat de framantat. A mica tinea incordata de vas, in timp ce vanjoasa cealalta se batea cu rotocoalele de faina si ou. Impartitul de pumni in stanga si dreapta aluatului, pe un zaduf din cele mai mari, lucru stiut ca la caldura se umfla coca-n piept, a determinat-o pe super-eroina noastra sa se cam lepede de haine. La inceput vesta, apoi puloverul, pana a ramas in sutien. Uite-asa se facea treaba la Bascov pe timpuri si ajungeau fetele sa se marite bine-mersi.

Cat isi trageau cozonacistele sufletul, impletiturile cresteau pana peste dulap, iar cu o pana muiata in galbenus de ou, se spoiau cele trebaluite si apoi se aplica, eventual, un motiv sarbatoresc, direct cu degetul aratator.

Ce vremuri!

declicul sau cum am devenit brusc un om frumos

"declic"e un cuvant care suna tare stupid. poate ca asta e motivul pentru care orice declic e stupid. nu-mi pot explica de ce ma indarjesc sa fac lucrurile sa mearga, chiar daca in urma mea alearga o fanfara de turci mustaciosi care urla si trompetesc: "uraaat! uraaat! foarte urat! fa ceva, ruu-ki, fa ceva!", insa un gest marunt, o vorba spusa pe masa nepusa umple paharul.

baiatul prostut, dar frumusel si inimos din liceu, caruia nu stiam cum sa-i spun ca ma plictiseste INGROZITOR, a rezistat eroic doua luni. doua luni de feerie pentru el, de casacat contrinuu si fixat muste pe pereti pentru mine. momentul in care m-am hotarat ca asa nu mai merge a fost dimineata sfatului valentin, cand dumnealui m-a cadorisit cu un bibelou roz, cu amorasi sclipiciosi.

altadata s-a lasat tacerea peste o prietenie frumoasa, cand colega mea de banca a refuzat politicos sa ma duca acasa cu un taxi, dupa ce lesinasem la ora de chimie. nu s-a intamplat in timpul incaierarilor prietenilor ei (unul din ei a facut puscarie in cele din urma, :) ), nici la vreun chef de manelari pe unde mi-a fost dat sa ajung, descumpanita si incruntata.

a mai fost o domnisoara care s-a razgandit in ultimul moment si m-a lasat sa plec singura la bucuresti sa-mi dau examenul de admitere, dupa ce cu o luna inainte trebuise s-o usuiesc pe mama, insotitoare mai mult decat voluntara, pentru ca nu se suportau. nu faptul ca spunea lucruri ingrozitoare despre mama m-a facut sa o evit, vedeti, totul a avut o pricina mult mai mica.

nu faptul ca se uita la mine ca la un mic extraterestru, si nici cearta ingrozitare din nopatea de inviere nu m-au pus pe fuga -am plans ca o vaca si am asteptat sa se intoarca- ci faptul ca, de ziua mea, intr-o duminica, a stat la serviciu pana tarziu si apoi s-a dus acasa sa se culce.

si, cel mai curios, n-au fost certurile de fiecare data, iubitele trase la xerox, acuzele, subreta, a fost un zmeu pe care nu l-a inaltat cu mine cand trebuia.

vedeti cat de mic poate fi un declic?

are dreptate

"Mai ai pisica? Sa nu o dai inapoi, mai. Da-i lui Copacel ala alt pisoi."

ce mai stiu de mine

pai am auzit ca sunt bine, tolanita in pat, cu o carte minunata pe care mi-am promis-o de multa vreme.

am langa mine o pisica in calduri, in timp ce citesc despre un stapan care cara peste tot un cosulet impletit cu un motan in dansul. mi-ar placea mult sa-i pot povesti mucai despre el, sa-i mai potolesc parjolul hormonal.

cineva aproape ca mi-a stricat craciunul. cu ocazia asta am invatat sa ma stapanesc si sa-mi vad de ale mele, rece, rece. mi-am infipt cu buna stiinta o bucatica de oglinda si de-acum pe unde trec eu, trece si viscolul alburind.

am ajuns acasa si i-am vazut pe toti. am stat la masa si in tihna, am vazut-o pe mama fericita si am dormit iar patru in patul cel mare. am cumparat cadouri porivite tuturor (de-abia astept sa se plictiseasca de ele si sa ma bucur si eu de enciclopedia loazelor, sa pictez peretii cu model si sa fac teatru de papusi cu scufita rosie, bunica, lupul si padurarul).

bucuria cea mai mare a fost insa insailarea cadoului pentru ana maria wetzl. ea a primit o scurta istorie a craciunului la bascov, cu tot cu ilustratii nepricepute. ma pregateam de ceva vreme sa scriu despre anii aceia, insa tot timpul mi se pare ca am uitat atat de multe, mai ales lucrurile cele mai importante. o sa apelez la martori creditabili si tot o sa astern cate ceva din saga familiei popa.

m-am gandit mult la oamenii de peste an, la cum m-am purtat cu ei si de ce. imi pare rau pentru vorbele prea aspre, dar si pentru cele prea dulci. o sa incerc sa fiu mai dreapta cu ceilalti si mai ales cu mine.

cititorii intreaba, recomandeorii raspund

uite cum facem:
maine-poimaine imi incepe concediul si nu stiu ce sa citesc. tocmai am gatat niste prostioare, ca deh, sunt excentrica, si vreau si eu o carte luxurianta. oare ce merge dupa una cu irlanda de la 1800 si alta cu pionieri?
pana acum am pe lista ultimele filip florian si gombrowicz, pe care le-am pus la pastrare drept muraturi, pentru traditionala salata boeuf.
de cand nu mai sunt librareasa, nu prea ma mai pricep sa-mi fac recomandari.
acum e sansa voastra sa contribuiti la culturalizarea unei domnisoare in crestere. aud?


editare tarzie: vacanta e de doar doua saptamani; de la comentariul 15 incolo incep sa-mi rod unghiile, asa ca incetati! pe de alta parte, titlul postului e pe bune: raspundeti pentru recomandarile voastre. unde va sta capul, va vor sta si picioarele! :))
ta-ia-ti-i ca-pul! ta-ia-ti-i ca-pul!