sufar de boala etudiantului care trebuie sa mearga in fiecare toamna la scoala.
anul trecut m-am incruntat ingrozitor cand ceilalti copii au intrat in sesiune, iar eu n-aveam niciun fel de examen.
mi-am zis deci ca e cazul sa m-apuc sa studiez o chestie ciudata si misto, asa, pentru sufletul meu. vreau sa scriu o lucrare despre pastile religioase in arta controversata si m-am gandit ca imi vor prinde bine patru semestre de te miri ce materii fanteziste. in franceza.
am intrat cu 10. ce chestie, zic! s-au fript prostanacii. si ieri ma duc plina de dorinta de cunoastere la primul curs. nu s-au fript prostanacii - chiar nu aveau pe cine sa puna in capul listei de admisi, fiindca ceilalti 40 si ceva de masteranzi sunt fie retardati, fie muti; din pacate nu amandoua in acelasi timp.
ma gandeam eu ieri, in timp ce admiram apusul de la ferestruica boema din dreptul scaunului meu, ca de ani de zile nu mi-am mai irosit timpul intr-un mod atat de flagrant (probabil pentru ca de ani de zile nu prea am mai avut timp de irosit).
profesorul, bietul de el, seful catedrei unesco, avea o disperare delicioasa in ochi. intreaba omul despre metodologia dialogului intercultural si i se raspunde asa: "cred ca e foarte important sa cunoastem limba si istoria celeilalte culturi". nivelul e atat de penibil, incat imi era recunoscator ca stiu definitia cuvantului "metodologie" si a zambit cand i-am pus o intrebare la care nu a putut sa-mi raspunda.
m-am mai si chinuit cu un experiment, incercand sa determin daca merita sau nu sa imi incurc o buna parte din uichend doi ani de-acum inainte. in demersul meu stiintific, am luat primul devoir si l-am dat spre interpretare unor cunoscuti de-ai mei. voiam sa compar raspunsurile lor cu ceea ce se intampla in sala de curs, ca sa-mi dau seama daca nu-i mai sanatos si mai practic un mic-dejun dansant cu ei, la care sa discutam despre univers si tot restul.
concluzia: haideti baieti la bere, ca la cursul de fenomenologia si ontologia culturii europene, ana are mere.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
yop
4 comments:
Formatul cursului poate sa dea batai de cap multor etudianti voiosi. Oameni din domenii extrem de diferite sunt provocati sa isi dea cu parerea despre filozofii nu tocmai la indemana, fara nici un suport prealabil. Suport neinsemnand capacitatea fiecaruia de a purta o conversatie pertinenta asupra esentelor lumii acesteia, ci un curs propriu-zis.
Cred ca nivelul discutiilor si nivelul colegilor poate fi masurat numai in conditii propice.
Pe mine ma dezamageste faptul ca se porneste de la vag (cultura in general) si se ajunge la penibil. exemplul tau este destul de graitor.
Cred ca formatul este de cacat si nu neaparat colegii care dau in branci, cautand raspunsuri si pareri cat mai demne de luat in seama.
Daca nemultumirile noastre sunt comune, atunci cred ca le putem supune discutiei spre a le gasi rezolvarea si . . .incercand sa nu pierdem weekend-urile pe la ferestre vreo doi ani
Hm, deci să înţelegem că e urât?
Oamenii au o inteligenta medie, deci nu te astepta la nustiuce inteligenti intr-un program de masterat.
Cand colegii habar nu au ce se intampla, e datorai ta (pe bune) sa ii "luminezi". Nu te duci la scoala sa inveti de la prof ci sa inveti de la prof si colegi-- deci e datoria fiecarui student sa contribuie. Poate sunt si colegi destepti care, din pacate, o sa aleaga ce alegi tu, adica sa taca din gura, sa se uite pe geam, si sa mearga la bere data viitoare.
Stii cine sunt... cea care te toaca mereu la cap...
Scrie-mi, mai...
alex, da; e cam uratel.
eu intelg asa: 1.ca una dintre colege imi citeste blogul; 2. mi-a comentat sora-mea postul. sora-mea n-are cum sa fie colega cu mine, ca as fi recunoscut-o, deci cele doua evenimente nu au nicio legatura.
eu zic asa catre colega: dupa cat de coerent e comentariul tau, e clar ca pe tine nu te-am auzit vorbind la curs :). ai mare dreptate, formatul ar trebui ajustat; la studenti noi, metode noi. prea multe discutii, prea libere discutiile multe. intre timp am mai identificat o problema, una care ma scoate din minti mai ceva decat aberatiile colective: faptul ca nu ni se cere sa analizam un sistem filosofic, ci sa ne exprimam si noi asa, pe persoana fizica. ba ionica, tu esti de acord cu ce zice ala acolo?ce spune ortodoxul din tine? dar consumatorulde cultura? dar omul?si-atunci nu mi se mai pare deplasata domnisoara care l-a luat la rost pe domnul profesor "deci sa inteleg ca dumneavoastra nu credeti ca dumnezeu e subt fice piatra? pai cum adica?". e fix ceea ce merita :)
catre sora mea: nu e un curs masteral despre cum sa insurubezi surubul. eu asa am crezut, ca vin oameni de la filosofie, de la seminar, de la arte. ce-i drept, au venit cativa de la seminar :)). nu stiu ce-ti imaginezi tu despre mine, asa, de la distanta, insa e clar ca eu nu pot sa luminez pe nimeni, ca-s din categoria celor care orbecaie moi-meme. crede-ma ca am contribuit in 2 zile mai mult decat in 4 ani de facultate; de nervi si frustrare am contribuit. ah, cum am ajuns sa-mi apreciez fostii colegi: iti permiteai sa stai lejer in banca si sa asculti, pentru ca foarte rar se intampla sa fie nevoie sa-i completezicu ceva; iar profesorii, vai,profesorii cu care iti permiteai sa discuti pana si despre marx fara simpatie si fara vrajba, doar asa, relaxat si lucid.
Post a Comment