the most wild thing of all

a dracului de ciudata

iar am senzatia ca am scris eu exact chestia asta mai demult, dar cu alte cuvinte. caut repede prin arhiva, chiar am scris asta mai demult, cu alte cuvinte. nu atat de frumos, asta-i clar:

"despartirea care are loc in acelasi timp cu intalnirea

nu este mai putin dureroasa. daca intalnirea a fost si cu ragaz, cu atat mai greu. e ca si cum deschizi o carte care iti place si dupa cateva pagini nu mai ai voie sa citesti. ai vrea, ai putea, esti pregatit, dar cartea s-a inchis in asteptarea altui cititor mai rabdator si trebuie sa o asezi pe un raft, ori langa cartile devorate, ori la cele necitite. si iti pierzi atat de mult vremea gandindu-te unde ii este locul, speri sa apuci sa mai citesti din ea pana cand nu apare o coperta noua care te face sa o uiti."

de la raul, care ma uimeste de fiecare data cu cate stie despre mine

update: tocmai mi-am dat seama ca, aplicand intonatia gresita, titlul poate fi considerat o injuratura la adresa lui raul. deci o sa-i schimb genul. titlului. :)

prajitorie-vrajitorie

pun pariu ca habar n-aveati ca in bucuresti se prajeste cafeaua adunata in saci de iuta de omuleti cu fete prietenoase si exotice.
sunt in stare sa pun pariu, fiindca nu-mi pareti genul de cafegii care dau iama prin bunatatile din dorobanti (da, sunt absolut convinsa ca tudor chirila nu-mi citeste blogul. si nici andreea raicu :)).
mi s-a parut bizara deci porninrea antreprenoriala a radului: "cum ma, sa faci tu o cafenea de bun-gust in dorobanti?" si nebunul a facut, e acolo, langa benzinarie, dupa colt.

nici nu va puteti imagina ce ispita va paste! nu vreau sa incep cu boabele verzi de cafea luate de pe unde se plimba si bradut florescu, sau ce-am gasit in cana mea dupa ce am comandat o jamaicana. plescai deja si mari sigur a facut,cum ii place ei sa faca, o cafea mica si infecta :(.

tot ce trebuie sa stiti e ca pe tudor stefan, la 23, gasiti un prajitor de cafea care arata exact ca o locomotiva de muzeu, rosie ca focul, sa-ti surada norocul. nu va pun poza cu locomotiva-de-prajit-cafea, ca o asemenea bucata e de vazut cu ochii vostri. o sa va arat in schimb ceva de pe wishlistul meu, un indiciu fin pentru doamnelor si domnilor, care fac eu 25 de ani azi-maine si un asa ceva numai cu levantica se poate consola :)



acea cutie adaposteste si un pachetel cu praf de ciocolata levantita, ca sa intelegeti mai bine de ce-l iubesc eu pe radul, patron de cafenea de dorobanti si nici ca mi-e rusine cu asta!

uite-asa a fost la air

parca nici mie nu-mi vine sa cred

o noua intamplare pe care mi se pare ca am visat-o, catalizata de zapada care, dupa cum va spun de ceva vreme, ne face mai buni si in general mai misto.

in drumul meu spre sediu, trebuie sa trec de niste sine si niste munti de zapada. in dimineata asta, am traversat cu 5 m mai devreme decat o fac de obicei si m-am trezit pe o poteca noua si cumplit de haioasa.
fiindca, tocmai cand imi venea sa capitulez, crezand ca n-am cum sa trec muntii si trebuie sa ocolesc si s-o apuc pe drumul stiut, observ un tunel ingust-ingust si in forma de z, astfel incat nu se vedea daca intr-adevar ma va duce pana de partea cealalta, sau se opreste in miezul nametilor. mi-am facut curaj, am calcat cu o ghetuta in fata celeilalte si am trecut prin tunelul alice-in- wonderlandish.

o jumatate de duzina de pompieri, in haina lor pompoasa, ferchezuiti si zambitori, ma felicitau de partea cealata a drumului. am inceput brusc sa ma intreb daca nu cumva astia au dreptate cand zic despre corpul meu ca isi produce de capul lui un drog ciudat si-s high tot timpul au naturel. ori mi-i imaginez pe acesti domni, ori sunt atat de izolata incat nu observ din timp o jumatate de duzina de pompieri care se uita duios la mine.

le-am multumit pompierilor(sper ca exista, pentru ca altfel am multumit aerului si oamenii de pe strada s-or fi speriat) si i-am intrebat de ce in forma de z tunelul. mi-au raspuns ca au incercat sa-l faca drept, dar au dat de gheata.

de-abia astept sa vina primavara, fiindca mi-a povestit o colega ca-si scot din garaj masinile rosii si frumoase, le freaca si le curata cu mult drag, dupa care le baga din nou in garaj. slava domnului, bucurestiul e un loc in care lucrurile ard mai greu

dezdemona, zabralin si calin

foto credit: raluca stan, ca eu n-am fost in stare :)

din asa ceva-i facut jazzadezz-ul. stai si te intrebi daca a patra bucata din trupa nu va fi cumva o joimarita. :)

e tare frumos ce fac ei acolo, care cu vocea (dez), care cu toate instrumentele de suflat inchipuite (calin), care la chitari, clape, sintetizatoare si, in general, peste tot (zabralin).

concertul lor e ca un vis din asta de copil, in care crocodili nepsihedelici inghit o dezdemona si se prefac in cirese, iar inimianimalul din tine iese la plimbare, invartind o umbreluta dantelata pentru soare.

ma bucur mult ca am fugit dintre cursuri si texte antropologioase, mi-am pus rochia preferata si am prins un moment asa frumos cu ei. cam la prima cantare, le tremurau mainile in dreapta si-n stanga si consumau cantitati uriase de apa minerala in sticla de 1.5. e o imagine care o sa ma bucure si mai mult peste ceva vreme, juxtapusa unui concert jazzadezz din viitor.

prevad un destin luminos si nici n-a trebuit sa dau in bobi ca sa mi se arate asta :)

pisi, ai inteles gresit!

in ultima vreme sunt un post de radio care emite in spatiu lucruri pe care civilizatiile extraterestre le interpreteaza gresit.

de exemplu, cine-stie-ce-am-facut-sa-merit-asta, dar itistul meu mi-a trimis ieri acel viral cu porno-accidentul de munca. il stiti, circula acum vreo trei ani. cu ala care comite o eroare de cativa cm care o costa pe tipa ceva mai multi cm indesati intr-un loc in care se procedeaza in general cu mai multa atentie si tandrete. si acum sa va explic din nou: un coleg se serviciu mi-a trimis un viral porno (amuzant, dar tot porno. si vechi), in timpul programului - nici macar in pauza de pranz :)

probabil ca exista explicatii, unele care chiar ar putea sa ma scoata drept ne-fufa proasta (c. zice, ca sa ma faca sa ma simt mai bine, evident, ca poate e un fel de compliment, un "ce misto esti ba, ca un baiat, asa. faci parte din gasca, mistoaco"), insa nu vreau sa imi complic existenta si sa ma gandesc la ele. zic un "iaaaaaaac" hotarat si-atat.

dar partea intr-adevar grava vine acum: ma hahaiam si eu ca desteapta cu viralul asta minunat:



si, desi aveam casti, s-a auzit prin birou. oh, fatalite! colega mea a inteles pe data ca s-a ridicat embargoul si de azi de dimineata ascult manele. bine, manele si hot chip. care, soc!, nu merg bine impreuna.

de baiatul ala pornache n-am putut sa dau, sa-i reprosez ca mica lui scapare mi-a stricat relatia de prietenie (cel putin pe feisbuc) cu itistul, dar astuia de pe buda i-am zis vreo doo.