lav for suie

AICI

great bad hair day

astazi e una din zilele in care nu am absolut niciun motiv sa zambesc, totusi nu ma pot opri. rad, cant, valsez pe holuri si iar rad.

de cateva luni, parca nimic nu ma mai deprima. statul peste program, problemele locative, povestile triste de dragoste, toate desfacutele si nedesfacutele, trec si nu lasa nicio zgarietura. cel mai important e ca am reusit sa ma aud iar si sa ma descopar exact acolo unde m-am lasat acum o vreme.

cand mi-am dat seama ca am atatea lucruri sa-mi spun, m-am gandit ca-i mai bine sa mi le scriu, asa ca am deschis un document word. acum il umplu ca pe o sticla de lapte, cu triftorul, putin cate putin. de-abia astept sa-l termin si sa mi-l citesc. ce bine e sa-ti faci cadouri singur! astazi am hotarat sa-mi trimit miros de ploaie si o pereche noua de incaltari. fug!

amar

asa e cand iti dai seama ca nu a trecut, ca te citeste si te respira din cand in cand, desi te stie pe de rost.
nu-i bine deloc, eu nu m-am intors niciodata si nici nu mi-am dorit sa se intoarca cineva vreodata.

va rog eu mult, e urgent

ma framanta o intrebare de vreo doua zile, de cand m-am trezit fata in fata cu andreea raicu, in metrou la grozavesti. deci era fata asta imbracata simplut, cu diamante mai mici in urechi si o bluza alba, chiar si sutien pe dedesubt; nu va pot spune cu certitudine daca avea una dintre fustele ei scurte, ca printul se termina in talie, poate prea brusc. dar nu de-aici nedumerirea.
ea transmite un mesaj tare misto: cica sa citim marii clasici; stiti voi, poetii nepereche, prozatorii mirobolanti. dar nici de-aici nedumerirea.
problema e ca nu-i inteleg scrisul si nu stiu exact ce scriitori/carti ne recomanda.
campania e facuta de cei care au adus-o si pe mihaela la pamuc, fireste. asa ca lamuriti-ma, necesit tot ajutorul vostru in aceasta dilema. :)

pentru fetele meleeeeeeee! :)

a venit, confirm!

aseara m-am pomenit ca primul copac inflorit care ma face atenta anul asta e cel din curtea grozavestiului, colt cu shaormeria. intentionez sa-mi fac din intamplarea asta deviza primaverii: "frumuseti in cele mai neasteptate locuri".

parcul kiseleff, care imi tine companie in fiecare dimineata pana la metrou, s-a umplut de untisor si alte floricele mici-mici pe care nu stiu cum sa le strig pe nume (am o probleme cu numele florilor, pana intr-o zi cand o sa ma ambitionez si am sa le stiu si denumirea latineasca!), si pare asa un luminis, incat imi vine sa-l strig pe patrocle.

am profitat de faptul ca sunt singura in birou si am facut o pozna: mi-am scos incaltarile, m-am urcat pe un scaun (serios scaun, office style), am deschis fereastra mea oblica, ca la mansarda, si am scos capul prin acoperis. am stat sprijinita in coate, mirosind ziua asta frumoasa si urmarind cu privirea niste scolari, grasuni si dezordonati, imbracati in sacouri indigo, ca pe vremuri.

inapoi in scoli si licee

un film usurel cu vampiri, posibil adolescenti, mi-am zis. ha!
dau play si pe la minutul 10 s-a terminat totul. n-am mai patit asa ceva din clasa a opta, cand ryan phillippe ajunsese obsesia tuturor fetelor din clasa si un motiv puternic de jena de cate ori imi venea mie randul sa inchiriez "legaturi bolnavicioase",intr-un hohot de ras general, pe care il meritam, fireste.

s-a terminat filmul, s-a terminat si pauza de masa si eu tot nu reactionam la stimuli reali. am incercat sa vorbesc cu mine: "hai ma ruxandra, ca esti om in toata firea, ai treaba, e un film prost, baiatul asta are trei tone de machiaj si photoshop, probabil ca fara motul ala gelat arata ingrozitor, alea-s lentile de contact, ce dracu! in plus, pe tine te-a prins toata nebunia aia cu debussy, cantatul la pian, cartile din dormitor, iar asta e probabil un taranus de actor batut in cap, un fost chelener caruia pur si simplu ii sta bine cu pieptanatura in sus. iar vocea aia care sopteste exact asa cum trebuie e lucrata in studio."

dupa ce am potolit-o cum-necum pe ruchi adolosecenta si mi-am continuat activitatile de om mare, ma pune dracu sa dau un search. pai pattinson asta e britanic, automat cu accent rupator de inimi, are de fapt ochi mult mai frumosi decat in film, cu parul pleostit si neras e de-a dreptul ravasitor, citeste vergiliu si da, canta pe bune la pian; de fapt, bucata pe care o canta la pian in film e compusa de el. mai are si un umor cretin, de clasa a doua. ha!

asa ca n-am decat sa ma alatur cetelor de adolescente care-si smulg toalele de pe ele, urland, vorba lui: " rob, ma sinucid daca nu ne uitm la high school musical 2 impreuna!!!". ce sa fac, asta sunt, cu mine defilez. si, in apararea mea, trebuie sa mentionez ca pana si adela -cea mai potolita domnisoara din cate mi-a fost dat sa cunosc- chiar postind dumneaei, a oftat cat a tinut proiectia de pe perete (da, l-am vazut a doua oara ieri noapte- judecati-ma!).

iar celor care n-au alta treaba dect sa comenteze motului uber-cool al junelui, le spun ca orice om decent si de bun-gust se poate trezi in situatia de a alege intre doua rele- bretonul oribil sau motul mainstream. tehnic vorbind, n-a fost decizia mea, ci a doamnei dana, coafeza din iad, care mi-a tras un breton cat mi-e fruntea de lata. pana acum m-am simtit ingrozitor, imaginandu-mi ca lumea ma crede capabila s-o imit pe gwen stefani, sau mai rau, pe colega mea neplacut de simpluta care o imita pe gwen stefani. multumesc rob ca m-ai scapat de complexul parului pieptanat cu cocoasa, nedat cu gel, ce-i drept. si ca m-ai facut atenta- hormonii adolescentini nu mor niciodata, asteapta doar un pretext de 1.85 sa iasa la suprafata.