credeam ca e mai bine sa nu scriu despre asta, insa tacerea mea pare sa ingrijoreze mai tare. asa ca am sa scriu ce simt, ca sa se inteleaga ce nu simt, ca sa doarma lumea linistita.
mi-e bine. nu foarte bine, nu binisor, nu rau. am inchis inca o carte, de data asta cu o poveste in care mi-as fi dorit mult de tot sa intru.
cum ma simt? sunt foarte, foarte linistita. ca un om care a renuntat numai dupa ce s-a asigurat ca nu-i chip sa se intample altfel. ca un om care nu forteaza nimic, poate numai usa de la intrare sa se deschida si sa se inchida in fiecare zi.
de multe ori, raspunsul framantarilor noastre sta intr-o intrebare. daca te pricepi sa pui intrebarea potrivita cand subiectul e cu garda jos, ai castigat timp si o bucata mare din inima ta.
pe planeta noastra, ca si pe alpha centarui, lucrurile sunt atat de simple! mi-ar placea sa recunosc oamenii care cred la fel, atunci cand ii intalnesc pe strada: sa prezinte la butoniera/poseta un led verde, daca nu umbla cu fofarlica, rosu daca sunt contra curentului simplistico-emotional. atfel, cum sa-mi dau eu seama?
am un prieten care devine in curand sot si tata, toate dintr-un foc. imi spunea, in timp ce nu-mi amestecam ciocolata, ca ochii tristi de sub breton se datoreaza faptului ca am gandit prea tare lucurile si am pus INTREBAREA. cica povestile se traiesc. cica inceputul cumplit sau barajele umane dintre doi ar trebui sa se risipeasca doar asa, trezindu-te dimineata cu pulpa pe cine trebuie. asta daca e sa fie ce-ar trebui sa fie, insa noi ne-am lamurit deja ca nu e. oricum, amicul meu o sa fie un sot si-un tata de exceptie, neindoios! pentru cuvintele lui si rabdarea de a le asculta pe ale mele, si-a castigat dreptul de a-mi face fotografii - e ca un get out of jail card, pe care il poate scoate oricand pofteste.
ar fi multe de scris, dar mi-e somn si cred ca e suficient pentru ca un om, oricat de politicos si degraba indragitor de ruchi, sa se linisteasca cu linistitul meu. sunt bine, ma fac eu mare!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
10 comments:
draguta sintagma cu pulpa. chiar draguta. si cu butoniera. aia si mai draguta.
multumesc mult anna. cam asa patesc oamenii care vor de fapt sa faca dragoste si sfarsesc prin a face literatura :)
Aici ai nimerit-o, mulţi scriitori chiar aşa păţesc! :)
:) imbratisari, draga Lucia!
Nu cred in teoria asta cu "gandeste mai putin". In general, iese din vanzatori de piei de closca in regim MLM.
e dragut la tine in lactobar. cred ca mai vin. chiar nu se bea alcool aici?
multumesc, serveste-te cu incredere.
lactobarul este dintre cele mai inselatoare cuiburi ale pierzaniei, tocmai pentru ca poti inveli orice, dar chiar orice, in laptic. eu asa fac.
ar trebui sa ne bucure faptul ca exista oameni care trec prin aceleasi lucruri ? sa ne sperie sau nu ?
cel mai bine ar fi sa ne (re)cunoastem si sa stim de la inceput ca nu trebuie sa vorbim ci sa traim si simtim
iti urez succes
iti multumesc! :)
totul se intampla exact asa cum trebuie . nu are rost sa regreti .
de ce ? pentru ca nu poti da timpul inapoi pentru a schimba ceea ce se intampla .
cand vom putea da timpul inapoi si vom putea alege altceva ... atunci regretul isi va avea rostul . ma leg doar de prima parte .
Post a Comment