the most wild thing of all

a dracului de ciudata

iar am senzatia ca am scris eu exact chestia asta mai demult, dar cu alte cuvinte. caut repede prin arhiva, chiar am scris asta mai demult, cu alte cuvinte. nu atat de frumos, asta-i clar:

"despartirea care are loc in acelasi timp cu intalnirea

nu este mai putin dureroasa. daca intalnirea a fost si cu ragaz, cu atat mai greu. e ca si cum deschizi o carte care iti place si dupa cateva pagini nu mai ai voie sa citesti. ai vrea, ai putea, esti pregatit, dar cartea s-a inchis in asteptarea altui cititor mai rabdator si trebuie sa o asezi pe un raft, ori langa cartile devorate, ori la cele necitite. si iti pierzi atat de mult vremea gandindu-te unde ii este locul, speri sa apuci sa mai citesti din ea pana cand nu apare o coperta noua care te face sa o uiti."

de la raul, care ma uimeste de fiecare data cu cate stie despre mine

update: tocmai mi-am dat seama ca, aplicand intonatia gresita, titlul poate fi considerat o injuratura la adresa lui raul. deci o sa-i schimb genul. titlului. :)

prajitorie-vrajitorie

pun pariu ca habar n-aveati ca in bucuresti se prajeste cafeaua adunata in saci de iuta de omuleti cu fete prietenoase si exotice.
sunt in stare sa pun pariu, fiindca nu-mi pareti genul de cafegii care dau iama prin bunatatile din dorobanti (da, sunt absolut convinsa ca tudor chirila nu-mi citeste blogul. si nici andreea raicu :)).
mi s-a parut bizara deci porninrea antreprenoriala a radului: "cum ma, sa faci tu o cafenea de bun-gust in dorobanti?" si nebunul a facut, e acolo, langa benzinarie, dupa colt.

nici nu va puteti imagina ce ispita va paste! nu vreau sa incep cu boabele verzi de cafea luate de pe unde se plimba si bradut florescu, sau ce-am gasit in cana mea dupa ce am comandat o jamaicana. plescai deja si mari sigur a facut,cum ii place ei sa faca, o cafea mica si infecta :(.

tot ce trebuie sa stiti e ca pe tudor stefan, la 23, gasiti un prajitor de cafea care arata exact ca o locomotiva de muzeu, rosie ca focul, sa-ti surada norocul. nu va pun poza cu locomotiva-de-prajit-cafea, ca o asemenea bucata e de vazut cu ochii vostri. o sa va arat in schimb ceva de pe wishlistul meu, un indiciu fin pentru doamnelor si domnilor, care fac eu 25 de ani azi-maine si un asa ceva numai cu levantica se poate consola :)



acea cutie adaposteste si un pachetel cu praf de ciocolata levantita, ca sa intelegeti mai bine de ce-l iubesc eu pe radul, patron de cafenea de dorobanti si nici ca mi-e rusine cu asta!

uite-asa a fost la air

parca nici mie nu-mi vine sa cred

o noua intamplare pe care mi se pare ca am visat-o, catalizata de zapada care, dupa cum va spun de ceva vreme, ne face mai buni si in general mai misto.

in drumul meu spre sediu, trebuie sa trec de niste sine si niste munti de zapada. in dimineata asta, am traversat cu 5 m mai devreme decat o fac de obicei si m-am trezit pe o poteca noua si cumplit de haioasa.
fiindca, tocmai cand imi venea sa capitulez, crezand ca n-am cum sa trec muntii si trebuie sa ocolesc si s-o apuc pe drumul stiut, observ un tunel ingust-ingust si in forma de z, astfel incat nu se vedea daca intr-adevar ma va duce pana de partea cealalta, sau se opreste in miezul nametilor. mi-am facut curaj, am calcat cu o ghetuta in fata celeilalte si am trecut prin tunelul alice-in- wonderlandish.

o jumatate de duzina de pompieri, in haina lor pompoasa, ferchezuiti si zambitori, ma felicitau de partea cealata a drumului. am inceput brusc sa ma intreb daca nu cumva astia au dreptate cand zic despre corpul meu ca isi produce de capul lui un drog ciudat si-s high tot timpul au naturel. ori mi-i imaginez pe acesti domni, ori sunt atat de izolata incat nu observ din timp o jumatate de duzina de pompieri care se uita duios la mine.

le-am multumit pompierilor(sper ca exista, pentru ca altfel am multumit aerului si oamenii de pe strada s-or fi speriat) si i-am intrebat de ce in forma de z tunelul. mi-au raspuns ca au incercat sa-l faca drept, dar au dat de gheata.

de-abia astept sa vina primavara, fiindca mi-a povestit o colega ca-si scot din garaj masinile rosii si frumoase, le freaca si le curata cu mult drag, dupa care le baga din nou in garaj. slava domnului, bucurestiul e un loc in care lucrurile ard mai greu

dezdemona, zabralin si calin

foto credit: raluca stan, ca eu n-am fost in stare :)

din asa ceva-i facut jazzadezz-ul. stai si te intrebi daca a patra bucata din trupa nu va fi cumva o joimarita. :)

e tare frumos ce fac ei acolo, care cu vocea (dez), care cu toate instrumentele de suflat inchipuite (calin), care la chitari, clape, sintetizatoare si, in general, peste tot (zabralin).

concertul lor e ca un vis din asta de copil, in care crocodili nepsihedelici inghit o dezdemona si se prefac in cirese, iar inimianimalul din tine iese la plimbare, invartind o umbreluta dantelata pentru soare.

ma bucur mult ca am fugit dintre cursuri si texte antropologioase, mi-am pus rochia preferata si am prins un moment asa frumos cu ei. cam la prima cantare, le tremurau mainile in dreapta si-n stanga si consumau cantitati uriase de apa minerala in sticla de 1.5. e o imagine care o sa ma bucure si mai mult peste ceva vreme, juxtapusa unui concert jazzadezz din viitor.

prevad un destin luminos si nici n-a trebuit sa dau in bobi ca sa mi se arate asta :)

pisi, ai inteles gresit!

in ultima vreme sunt un post de radio care emite in spatiu lucruri pe care civilizatiile extraterestre le interpreteaza gresit.

de exemplu, cine-stie-ce-am-facut-sa-merit-asta, dar itistul meu mi-a trimis ieri acel viral cu porno-accidentul de munca. il stiti, circula acum vreo trei ani. cu ala care comite o eroare de cativa cm care o costa pe tipa ceva mai multi cm indesati intr-un loc in care se procedeaza in general cu mai multa atentie si tandrete. si acum sa va explic din nou: un coleg se serviciu mi-a trimis un viral porno (amuzant, dar tot porno. si vechi), in timpul programului - nici macar in pauza de pranz :)

probabil ca exista explicatii, unele care chiar ar putea sa ma scoata drept ne-fufa proasta (c. zice, ca sa ma faca sa ma simt mai bine, evident, ca poate e un fel de compliment, un "ce misto esti ba, ca un baiat, asa. faci parte din gasca, mistoaco"), insa nu vreau sa imi complic existenta si sa ma gandesc la ele. zic un "iaaaaaaac" hotarat si-atat.

dar partea intr-adevar grava vine acum: ma hahaiam si eu ca desteapta cu viralul asta minunat:



si, desi aveam casti, s-a auzit prin birou. oh, fatalite! colega mea a inteles pe data ca s-a ridicat embargoul si de azi de dimineata ascult manele. bine, manele si hot chip. care, soc!, nu merg bine impreuna.

de baiatul ala pornache n-am putut sa dau, sa-i reprosez ca mica lui scapare mi-a stricat relatia de prietenie (cel putin pe feisbuc) cu itistul, dar astuia de pe buda i-am zis vreo doo.

ba simono, nu fi rea fata! las-o si pe andeea raducanu sa evolueze!

dragi prieteni,

va scriu nu ca sa va anunt ca ati castigat o sumedenie de dolari la ruleta ruseasca, nici ca sa cumparati viagra de la mine, sau ca sa va trimit flori virtuale in ritm iambic. va scriu sa va cer un sfat.

deci de vreo 5 zile se intampla ca s-a mutat cu noi o pisica latina, pe nume carlita, care arata si se poarta ca un raton. mucca mea, ce sa vezi? i-ar frige ficatii la lumanare, si-ar umple o perna cu smocuri de par din blana ei, dupa care s-ar aseza tacticos cu fundul pe ea. pe perna. nu vreau sa mai insist cu imaginile neprietenoase, pe scurt ar fi drept sa spunem ca nu o suporta. cum fac io sa le imprietenesc?

am gugalit de mi-au iesit ochii din cap, mi-e teama c-am ajuns in stadiul in care caut dupa expresii redardate de tipul celor care conduc de obicei la blogul meu. m-am sfatuit cu alti stapani de multiple pisici, cica exista 2 scenarii: le trece in cateva saptamanai, sau le trece niciodata.

cum si-a dat fiecare cu parerea, care cu leacuri babesti, care cu argumente psihologice, de mai aveam umpic si o pocneam pe biata mata cu o lingura de lemn incinsa, pacatele mele! insa cel mai si cel mai tare m-a distrat urmatorul sfat: da-le pe amandoua cu pudra de talc.

de cateva zile merg din scenariu in scenariu, intorc sfatul asta pe toate partile, ca sa-mi dau seama ce logica sta la baza lui. nu, de intrebat n-am intrebat, fiindca imi plac exercitiile de imaginatie. cea mai buna explicatie pe care o am e urmatoarea: pudra de talc trezeste in cele doua pisoaice instinctul de gimnasta. si stiti si voi cum sunt gimnastele: disciplinate, saritoare, prietenoase, inocente, ce mai, o echipa! ma rog, pe alocuri sunt si porno, dar nu e relevant, ca oricum o castrez maine pe mucca.

de ce cred eu ca barbatii au perceptia alterata ca o conserva de ton lasata desfacuta 2 zile pe un calorifer cu elementii incinsi

am folosit multe cuvinte murdare intr-un post anterior, in incercarea de a demonstra ca oricine, dar ORCINE, poate fi editorialist de groaza (diferenta o face doar bunul simt).
ce primesc in schimb: "ruki e foarte feminina, ca o zana" si "adorabil".

pai multumesc frumos, sau multam fain, cum spune mari a noastra la telefon sponsorilor si membrilor board-ului.
nu's ce se intampla cu societatea si nici incotro ne indreptam, dar e clar ca barbatii sunt din ce in ce mai bizari. :)

ah, gugal-gugal, cum le stii tu pe toate!

da pe jeg cine se/il fute?

si aici nu ma refer la jurnal, ci la blogarash (scriitor, pardon domnule cristi :)).

e ceva deosebit sa vezi
un hipstar clasic luandu-se de alti hipstari (folosind metoda reducerii la absurd, pentru ca nu pare sa citeasca, sa zicem ca are un semn de carte crosetat si ca face laba pe sigur ros)
un pitic indesat facand o ea-librar grasa
un individ a carui agresivitate e invers proportionala cu inaltimea si coeficientul de inteligenta spunad unui lant de librarii "ba lantule de librarii, esti agresiv, deci ma fut in tine, ba!"

mi-a placut in schimb despre neagoe, ca de obicei :). din ciclul "cum te fut si eu pe tine, tanara speranta": esti, PROBABIL, cel mai talentat tanar scriitor de pe-aici. nu publici si tu ceva? venim noi si cu editura, si cu promovarea.
mi se pare o reactie foarte normala si previzibila. cati dintre noi nu s-au simtit obligati sa faca un compliment (probabil:)) dupa un futai lung, in cazul de fata 10 paragrafe incheiate.

cel mai tare ma distreaza faptul ca, judecand dupa cat de mult a intarziat raspunsul de pr si personalitatea justitiara si agresiva a tanarului de la marketing, probabil s-a instituit o mica celula de criza pentru o pula rebegita :))

o sa ziceti: pai da, ruki e narator necreditabil, a luat-o personal. a lucrat la carturesti, cumpara carti de-acolo, e mai hipstarita decat summer din 500 days of summer, baga in engleza la foc automat (mai ales cu fuck si cunt), dar si in turca (mai ales cu sictir, sictir, sictir) si are si pistrui. aveti dreptate in principiu, doar ca frustrarea vine din alta parte: eu nu m-am futut niciodata in carturesti, in ani de zile de activitate. nu ma, sarutatul si pipaitul nu se pun. trebuie sa bag urgent un scurt contract de colaborare si sa repar aceasta mare, mare scapare.

pentru ochii sensibili, am scris asa murdarel pentru ca orice vietate care citeste 2 propozitii pe blogul astuia capata o forma ciudata si pasagera de sindrom tourette. si nu sunt vreo delicata, azi de exmplu am tras chiulul la munca si am terminat acea carte porografica a lui miller comisionata de un pacatos de librar(pe care o astept in varianta audiobook.se poate, se poate, se poate?). numai ca prostia ambalata in cuvantul "fut" ma scoate din supa mea de om bland si decent.

vreau sa fiu o fata pe nume demostene botez si concertul

astazi nu-mi place numele meu. e prea serios. si de ruki m-am saturat, e prea prietenos. astazi vreau sa ma strige lumea "demostene boteeez", fiindca imi place mult de tot numele asta si cred ca mi se potriveste.

am vazut le concert cu atatea peripetii incat mi-e clar ca o sa ramana acolo, in clasorul celor mai frumoase ore din viata mea.
ratasem odata filmul asta, am primit un telefon chiar cand eram in fata cinematografului si a trebuit sa ma desprind de afis si sa fug. m-am bucurat ca un copil cand am vazut ca e acum la mtr, adica la 2 pasi de casa.
doua fara un sfert m-a gasit demontand sifoniere cu domnul mone. urletul adelei" rukiiiiiiiii! filmul!" m-a trezit. l-am dat afara pe domnul mone in 2 minte- "lasati ca terminam noi, sunam niste oameni, caram noi, demontam noi, e ok" zdanc! usa.

m-am imbracat in 5 minute si am fugit. la 2 si 10 alergam pe scarile mtr-ului si, cu ultimele puteri, o intreb pe plasatoare daca se mai poate intra. "nu! avem o defectiune tehnica!". eu, cu un zambet de cheshire cat pe fata, ceilati cu o fata plouata cum nu se poate. apucasera sa ia 2 lingurite, dupa care s-a inchis borcanul cu dulceata, fix in minutul 5.
plasatoarea discuta la telefon cu baiatul de la tehnic. s-a rezolvat problema. numai ca tipului ii era lene s-o ia de la capat cu filmul, voia sa-l proiecteze de la minutul 5. eu faceam semene disperate plasatoarei, cam ca oamenii aia pe care ii lasa ozn-ul in urma, desi ei vor neaparat sa exploreze spatiul cosmic si sa se imprieteneasca cu verzisorii. doamna (pentru ca a fost o DOAMNA), receptiva la mainile mele care gesticulau larg: "asa e normal, sa o iei de la inceput. TOATA lumea vrea de la inceput."
god, it feels great to be "toata lumea".

acum despre le concert. cel mai bun film pe care l-am vazut de ani de zile. sent chills up and down my spine. si nu genul de fiori care tin 5 minute, ci din aia gigantici, care tin ore intregi. cam ca atunci cand am avut tabloul meu preferat la un metru jumatate distanta. si am ras, am ras atat de tare incat probabil am starnit o noua legenda urbana, despre fata aia mica-mica, dar care hohoteste ca un barbat de 200 de kile si asta 30 de minute in sir. atat de tare am ras, incat am dat un cap in randul de scaune din fata mea :).

trebuie sa vedeti filmul asta. atunci cand glumele despre biserica-sinagoga si rusi in general nu va vin de hac, o sa va umezeasca ochii tchaikovski.

e prima oara cand intalnesc un comunist simpatic in filmul unui roman. uau! o fi vreun semn de insanatosire? toata relatia asta dintre el si victime, super-explozia sotiei (cred ca toti ne dorim sa ne iubeasca intr-atat cineva; si sa aiba o atela pregatita pt visele noastre care schiopateaza), sunt exact ceea ce trebuie. asta le doresc tuturor vecinilor de bloc, colegilor de cancelarie, muncitorilor din fabrici si uzine, nemtilor super fucked-up. momentul in care il scuipi pe culprit si il ierti, fiindca esti om si la fel si el.

mi-a mai placut si cand a intrebat sotia: "cata lume o sa fie in sala?". pai ce altceva e relevant pentru un om care se ocupa cu adus de figuratie la evenimente ratate, deci gandeste in multimi? mi-au mai placut o multime de lucruri pe care trebuie sa le vedeti si voi neaparat; m-am speriat de mine pentru ca aleksei guskov mi se pare foarte, foarte atragator (am verificat cu alte femei, cica sunt total deplasata). am plecat din sala cu fluturi in stomac, un cucui in frunte si convingerea intarita ca anul asta tot ce-mi doresc se intampla, vai de oamenii din jurul meu care au alta agenda :).

update: se pare ca-s in total dezacord cu gorzo. yaaaaaaaaaay! :))