the almost-one

mi-a trebuit ceva timp sa scriu doua cuvinte despre el.
e ca atunci cand ti-e frica sa iei bilete in avans la un concert pentru ca simti ca n-o sa mai ajungi niciodata acolo.
trec peste asta (doar am citit Vanzatorii de iluzii, ce dracu!), asa ca o sa va povestesc despre noi.
de ceva vreme imi creste o dantela victoriana in jurul inimii... e frumoasa, dubla si se unduieste, ma gadila tot timpul- mai ales cand am lucruri importante de facut.
buzele mele n-au fost niciodata mai rosii, genunchii mai rotunzi si parul mai neascultator.
cateodata tremur ingrozitor pentru ca oasele mele nu inteleg mesajele confuze pe care le trimit muschii s-atunci se imbrancesc de zor pe pielea lui.
si mi se intampla multe lucruri minunate pe care nici macar nu am avut curajul sa le scriu pe cartonul cu dorinte.
am hotarat-cartonul cu dorinte e magic! mi-a trimis un almost-one care imi deseneaza talpile in somn, fara sa stie.

ce-mi doresc eu mie...

la maria

vine un moment in care termini treaba aia pe care o ai cu tine si esti noul candidat la fericire.
sa ne intelegem, nu e ca si cum ti-ar creste aripi, dar o pereche de roti tot ti se prind spontan de extremitati.
noua ta miscare cauciucata are legatura cu seara aia frumoasa cand ti-ai vazut prietenii dupa muuult timp si v-ati batut cu perne si cu cuburi murdarele de gheata. atunci incercai sa vezi ceva din pereti printre pustii emo si roacaritele grasute si nu-ti iesea deloc; de-abia dupa ce ai abandonat cauza, auzi un REM losing my religion si-ti aduci aminte neaparat!
that's me in the corner- si-l vezi pe el, conturat neglijent unde se-ntalnesc doi pereti; that's me on the spot si pe buna dreptate fiindca- la dracu!- e peste tot!

si ,pentru ca e o poveste rotunda, il revezi pe pustiul frumusel cu coada impletita de tirist german de asta-vara. iti faci pierdut inelul-JESUS pe degetul lui mic.
acum inelul s-a intors pe mana mea si cred ca asta are o legatura cu faptul ca-s fericita

munca ma plictiseste mai mult decat ma munceste plictisul....

noapte_metrou_frica

o ora in care aspteptam sa vina/sa plece metrul intr-o statie necunoascuta, singura...fiori despre care nu stiu nici acum ce sa cred. uitasem cum e frica- o senzatie fizica taioasa de care nu scapi de tot decat dupa cateva ore, intr-o baie fierbinte . ciudat, gol, foarte ciudat.

am fumat

am fumat tigarile
am fumat tigarile pentru bunica lui
am fumat tigarile pentru bunica lui cu irene
am fumat tigarile pentru bunica lui cu irene, fosta lui iubita,
am fumat tigarile pentru bunica lui cu irene, fosta lui iubita, desi eu nu fumez.
si m-am lasat de el, de bunica lui si de fumat... am ramas totusi cu o dependenta...

cine n-are costici...

mi-e drag de nea costica pen'ca:
nu se supara pe mine cand uitam sa aprind becul seara
este un ion-al-tuturor-mestesugurilor cu atitudine de rambo de la tara
ii placea sa bea cu mine
si mie imi placea sa beau cu el, pana cand am aflat ca e alcoolic si incearca sa se lase
nu exista barfa despre angajati pe care s-o rateze- aflam la un ceiut tot algoritmul hormonal al firmei
empatizeaza cu sefii lui de 20 de ani, total fututi de halucinogene, pe care trebuie sa-i mobilizeze rapid intru binele companiei
avea in telefonul lui de sexagenar un mesaj aproape porcos de la o domnisoara care se semna andreea de la gentleman's club
fata catranita + expresia "ce se executa aci?" (a se citi "salut, ba!") =trademark-ul costica
e un om sensibil care aplica invataminte faciale orcarui bou care isi inchipuie ca poate sa treaca pragul librariei dupa ora inchiderii
mi-a oferit un dans la petrecerea de craciun si parea chiar fericit, tinerel si tare ambetat
pun pariu ca va deveni legenda urbana cea mai de succes ever, de indata ce noi, cunoscutii, vom pune post de la post si-l vom populariza

nea costica, oriunde ai fi mata, tin sa te anunt ca, de cand nu ma mai coordoneaza un om cu tactul si priceperea mataluta, absolut nimic nu se mai executa!